Valea Lamba Mare si o tura pe piei in Postavaru

Totul a plecat de la ideea Dianei de a merge un weekend intreg la ski pe Valea Prahovei. Propunerea a fost buna, dar sa pleci cu bebel si catel la drum, in cel mai aglomerat loc de pe planeta, trebuie sa recunosc ca e mare provocare. Am gustat putin din nebunia din Predeal cu Bianca la piept ( in port bebel) si cu Happy langa mine, speriata ca de bombe de schiorii-petarda ce zac pe aceste meleaguri si am realizat pentru pentru a mia oara de ce evit an de an aceasta "statiune". Diana a facut cateva coborari printr-o baie de multime si am plecat in jur de 15 30 spre Brasov, cu un gust tare amar. Concluzia e simpla, exista o statiune in Romania care arata mai "bomba" ca Mamaia si pentru mine aceasta o sa ramana "statiunea" Predeal, paradisul oricarui cocolar care vrea la munte, cu blugi din Europa si cu ciolofan la cur pe partie. 

Seara nu am stat in casa, ci l-am invitat la o tura scurta pana pe varful Postavaru pe Adi, cel care ne-a fost si o gazda excelenta aproape tot weekend-ul. 
Am urcat pe Sulinar si oleaca mai sus pe Drumul Rosu pana la cabana Postavaru. Acolo am o baut bere buna cu o gramada de brasoveni, care noapte de noapte "fac acest efort" de a urca pe doage de tura. Dupa jumatate de ora de stat la povesti, am pornit hotarati spre Varful Postavaru, pana la statia finala a cabinei mari, sub un cer incacat de stele si intr-o atmosfera aproape perfecta. 
La vale a fost frumos rau si pentru prima data in acest sezon am schiat pe dungulite de ratrack. Imi pare rau ca muntele e departe de Bucuresti si recunosc ca brasovenii sunt incredibil de norocosi cu darul pe care l-au primit de la mama natura 

Noapte de sambata ne gaseste pe foci si cu frontalele pe casca, gata de un " asalt eroic"  de 800 de m diferenta de nivel pe partiile din Poiana Brasov.


Gasca mare la cabana Postavaru si multi amici care practica acest sport aproape in fiecare noapte:

Atmosfera excelenta din cabana ne-a placut mult. Era o petrecere acolo, cu multi copii costumati frumos:


A doua zi am urcat cu prima cabina ca sa coboram pe Valea Lamba Mare.

Traseul propus: au fost aproape 6 km de ski cu 1200 m diferenta de nivel, din Varful Postavaru pana in Timisul de Jos ( plecarea de la  1799 m si o tura la vale pana la Halta Timisul de Jos, la 600 m altitudine).

Duminica 10 februarie am schiat valea Lamba Mare din masivul Postavaru, cu o intrare mai putin "clasica" din zona varfului Postavaru ( intrarea pe care toti o stiu ar fi de unde se termina teleschiul Kanzel).
Zapada prin padurea Kanzel ( daca se numeste asa) a fost excelenta, cam 20-25 de cm de omat proaspat peste o baza tare ( fara zapada inghetata), iar intrarea in valcel am facut-o pe la 1545 de m ( cam 250 de m diferenta de nivel i-am schiat prin padure, asa imi arata google earth). Valcelul era tocat, dar sincer nu m-a deranjat, omatul a fost foarte bun, iar zona canionului a fost de nota zece.
Si am gresit, sunt 5.48 km . Dar au fost suficienti

Am facut si o mica schita cu Valea Lamba. E o coborare clasica de retragere spre casa pentru cei care stau in Brasov, dar pentru noi, cei care stam la campie e o vale ceva mai "speciala".

Greu de crezut, dar Adi nu a cazut dupa acest viraj ceva mai spectaculos:

Zadapa buna si o fata zambitoare:

Aici a prins o radacina, trebuie putina atentie in balaureala:

Si putina boschetareala ca asa ne place, dar nimic de speriat:

Am intrat pe valcelul principal:

Erau si ceva urme date probabil in ziua de sambata, dar omatul era excelent:


Zona canionului a fost foarte spectaculoasa. Nimic de speriat, poate fi schiat dintr-o bucata cu putina atentie:

L-am facut actor principal pe Adi, sunt trei cadre care mi-au placut mult:



Si stop ca e cam ingust pe aici:
Dar merge cu putin curaj ca nu are pic de expunere:


Am ajuns in Brasov in jur de ora doisprezece, iar la unu si putin eram in Poiana alaturi de Bianca. Happy a ramas in Brasov, iar Diana a facut cateva coborari pe Lupului si Sulinar pentru a marca primul ei weekend la ski pe meleaguri prahovene... si brasovene ca sa fim mai precisi :). Si aici era aglomerat ca la balamuc, dar lumea parea ceva mai civilizata.
Drumul spre casa a fost oribil, daca nu gresesc am facut cinci ore jumate din Brasov, pana in conacul nostru din bulevardul Ghencea...