Calatori

Am numarat saptamanile, zilele chiar orele pana la marea plecare din Austria. Recunosc ca nu am fost pana acum in Alpi si nu am vrut sa plecam acasa cu doua-trei amintiri de pe partie ... si cam atat. Ne-am plimbat putin, am vazut locuri frumoase din Tirol, am ramas placut impresionati de satele din inima Austriei si am dormit o noapte in Budapesta. Trebuia sa vina si Mihai cu noi, un coleg de la corporatie care s-a accidentat urat pe partia Sorica si s-a ales cu ceva ligamente rupte. Imi pare rau pentru el si sper sa se refaca cat mai repede, pentru ca la anu ne asteapta iar o cale lunga ca sa schiem in tari straine.

Sandelul cel rosu pe Valea Oltului:

Cetatea de la Deva, din pacate arata ca o ruina unde se restaureasza foarte putin. Au pus si o instalatie pe sine pe care ei o numesc cabina cu un pret decent. Pacat ca nu se investesc mai multi bani, cetatea e asezata pe un deal frumos cu o vedere panoramica superba:

Calatori in Tirol:

Kitzbühel

E o statiune ceva mai speciala, cu un nume mare in lumea schiului alpin. Aici se tine" faimoasa coborare din Kitzbühel, de pe Streif, poate cea mai grea coborare din Cupa Mondiala". Ne-au placut mult casele colorate, atmosfera din centrul vechi si lacul de langa statiune cu o priveliste deosebita asuprea Alpilor Kitzbühel. Am inteles ca pe vremuri era o asezare miniera care in timp ajuns una dintre cele mai cunoscute statiune de schi din Alpi ( si una dintre cele mai luxoase):

Alpii Kitzbühel:

Innsbruck:

Orasul asezat pe valea raului Inn ne-a cucerit. Aici au aparut multe nume mari ale sportului alb si s-au scris multe legende in timpul celor doua Jocuri Olimpice de iarna care au avut loc de doua ori 1964 și in 1976 . Innsbruck e un oras mic si curat, plin de viata, cu oameni care alearga, merg cu bicicleta in fiecare zi la munca si traiesc fara griji si cu zambetul pe buze la poalele muntelui . Un loc de vis in care merita sa traiesti. Cine stie...

Va urma...

Albatros Galati - Doi nebuni

Asculta mai multe audio diverse

Schi de tura la Padina

Schi de tura la Padina, o restanta de acum o luna care s-a lasat mult asteptata. Am vrut sa o descriu frumos, sa folosesc cuvinte mari, dar am lasat pozele uitate pe hard fara sa asez cateva randuri pe blog. Rau am facut, au ramas amintiri frumoase, o gasca de nota zece plus, dar povestea s-a pierdut acum o luna, in ultimul weekend din februarie Am avut de toate, ceata misterioasa si o atmosfera apasatoare aproape de refugiul Stunga, o coborare la apusul soarelului de pe Piciorul Babelor, fugariti bine de un vant turbat care nu ne-a dat pace pana am ajuns la cabana lui George si zapada buna, chiar pulvar a doua zi sub varful Tataru. Seara ne-am cinsitit asa cum se cuvine cu o ciorba facuta ca la mama acasa, la cabana Padina si cu un vin bun, din Vrancea adus de Mateo. Noaptea s-a incheiat tarziu, stand la povesti in jurul mesei incarcate cu "bucate alese" cumparate din supermarket: salam, pateu, peste la conservara scaldat in sos de tomate si cascaval, udate bine cu multa bere Timisoarea si vin rosu domnesc. Ne-am adus aminte de acea atmosfera unica de tabara, intr-o cabana frumoasa cu o gazda pe masaura. Multumim George, ai fost un bun cabanier si un ghid excelent timp de doua zile. Schiul de tura e superb, inseamna putin schi si mult efort la deal, pe o vreme perfecta si o gasca frumoasa reteta succesului e garantata. Asta am facut un weekend intreg si rezultatul a fost excelent. O sa ma folosesc de imagini pentru a descrie mai bine atmosfera pe care am intalnit-o la Padina in ultimulele zile de iarna:

Leaota si creasta Iezerului:

Drumul spre necunoscut:

O ultima privire spre muntii indepartati, urmeaza coborarea pe schiuri:

Schi:

O alta perspectiva asupra Bucegilor:

George:

Geo aproape de Varful Tataru:

Placerea de a urca pe schiuri:

Dragos vijelie:

Apus pe Valea Obarsiei:

Geo si Dragos la deal:

Scoatem pieile si hai la vale ca murim de frig aici:

Dragos la vale pe cea mai groasa crusta pe care am schiat. E mult zis am schiat, am facut pe cascadorii rasului. Eu nu am reusit sa fac o cristiana, Geo si Dragos parca au incercat ceva: Ne retragem la nani: A doua zi prindem o vreme de manual: Bucegii vazuti din vest:

Strungile:

Frig si vant puternic a doua zi pe Varful Tataru:

Geo:

George pe deoagele de lemn, a doua zi a avut mari probleme cu genuchii:

Peisaj simplu:

Schi in pulvar:

Dans pe zapada:

Mateo:

Alex:

Eu:

O alta fata periculoasa a muntelui, urme de avalansa:

Padina e o zona deosebita iarna, care ofera multe variante de schi de tura. O sa revenim pe aceste meleaguri cand mama natura o sa aseze frumos zapada pufoasa.

Schi de primavara pe carp

Am fost la Sinaia pe carp cu Sab si Gump. Am schiat pe tot ce ne-a iesit in cale: crusta, gheata cu bolovani, scoici de vant imense, floscaiala sub 1600 de m, zapada facuta floricele de la inghet, iarba... mai putin omat proaspat. Zapada avea continuitate pana aproape de 1400 de m si nu am dat de pietre. Spre dezamagirea admiratorilor din telecabina nu am punctat decisiv la impresia artisitica, dar...eu zic ca a fost bine

Din pacate a lipsit acea atmosfera pe care o aveam in martie in Sinaia. Raman cu amintirile de acum doi ani, cam asa arata sfarsitul lui martie la munte: http://dumitrelmarius.blogspot.com/2009/03/sinaia.html

Si pozili:

Frumos:

Gump prinde aripi:
Sesiune foto pe valcelul carpului:
Gump
Sab in actiune pe fata mare a carpului. Se vede zapada "superba" pe care am schiat:

Cam asta a fost atmosfera. Ne-a lipsit berea rece: