Pufoshenia din Poiana

Sambata 16 aprilie a fost prima zi adevarata de iarna in Poiana.

A nins peste nimic, iar mama natura a vrut sa punem capat sezonului de schi cu multa zapada: un metru jos la cabina mica si omat cat casa poporului sub varful Postavaru.

OK, a fost floscaita, s-au format damburi pe partii si Copos a luat decizia "inteleapta" sa inceapa lucrarile pentru super-mega statiunea care o sa se construiasca pana in 2012 ( sau 2013, nu am idee si nici nu merita sa-mi incarc memoria cu informatii inutile). Rezultatul: au ramas santuri si tot felul de tevi pe partii, buldozere si tarusi de fier pe Platoul Ruia la care se adauga un afis mare , pur informativ legat de starea partiilor: toate partiile sunt inchise...

Dar ce conteaza, a nins ca la balamuc in doua zile si totul s-a acoperit cu un strat alb, bun de tocat de dimineata pana la inchiderea sarmelor. Si asa am facut, nu am stat pe ganduri si am balaurit prin poienile de langa Kanzel si Ruia.




Sincer nu am prins Poiana pana acum cu atata zapada. Poate sus pana in Ruia...dar la o scara mult mai mica.

In padurea de langa Kanzel mi-a intra tot batul de 135 mm si se impunea inca unul, dar Tomcat nu a avut timp sa mi-l dea ca avea treaba serioasa in pufoshenie buna. In Sinaia am prins acum 2 ani ceva asemanator si la Bansko sezonul trecut, dar iarna aceasta recunosc ca in Poiana Brasov, pe 16 aprilie s-au tinut " Serbarile Zapezii".

Si ca sa iasa perfect, am testat doua perechi de schiuri K2, Coomback si noul Obsethed, 117 mm de distractie pura sub talpa :). Fara cuvinte...

Trebuie sa recunosc ca zapada apoasa ne-a obligat s-a muncim mult ( schiem cu ghilimele) de la intersectia Sulinarului cu Sub Teleferic, dar a meritat. Stiam ca urmeaza o noua coborare prin padurile de langa Kanzel si Ruia.

La revedere Iarna, ne vedem la anu!

Ischgl

In cateva imagini. Urmeaza povestea...

Calatori

Am numarat saptamanile, zilele chiar orele pana la marea plecare din Austria. Recunosc ca nu am fost pana acum in Alpi si nu am vrut sa plecam acasa cu doua-trei amintiri de pe partie ... si cam atat. Ne-am plimbat putin, am vazut locuri frumoase din Tirol, am ramas placut impresionati de satele din inima Austriei si am dormit o noapte in Budapesta. Trebuia sa vina si Mihai cu noi, un coleg de la corporatie care s-a accidentat urat pe partia Sorica si s-a ales cu ceva ligamente rupte. Imi pare rau pentru el si sper sa se refaca cat mai repede, pentru ca la anu ne asteapta iar o cale lunga ca sa schiem in tari straine.

Sandelul cel rosu pe Valea Oltului:

Cetatea de la Deva, din pacate arata ca o ruina unde se restaureasza foarte putin. Au pus si o instalatie pe sine pe care ei o numesc cabina cu un pret decent. Pacat ca nu se investesc mai multi bani, cetatea e asezata pe un deal frumos cu o vedere panoramica superba:

Calatori in Tirol:

Kitzbühel

E o statiune ceva mai speciala, cu un nume mare in lumea schiului alpin. Aici se tine" faimoasa coborare din Kitzbühel, de pe Streif, poate cea mai grea coborare din Cupa Mondiala". Ne-au placut mult casele colorate, atmosfera din centrul vechi si lacul de langa statiune cu o priveliste deosebita asuprea Alpilor Kitzbühel. Am inteles ca pe vremuri era o asezare miniera care in timp ajuns una dintre cele mai cunoscute statiune de schi din Alpi ( si una dintre cele mai luxoase):

Alpii Kitzbühel:

Innsbruck:

Orasul asezat pe valea raului Inn ne-a cucerit. Aici au aparut multe nume mari ale sportului alb si s-au scris multe legende in timpul celor doua Jocuri Olimpice de iarna care au avut loc de doua ori 1964 și in 1976 . Innsbruck e un oras mic si curat, plin de viata, cu oameni care alearga, merg cu bicicleta in fiecare zi la munca si traiesc fara griji si cu zambetul pe buze la poalele muntelui . Un loc de vis in care merita sa traiesti. Cine stie...

Va urma...

Albatros Galati - Doi nebuni

Asculta mai multe audio diverse