Schiul de tura l-am descoperit acum trei ani, nu a trecut mult timp de atunci dar am ajuns la o concluzie simpla: cele mai frumoase iesiri pe care le-am facut iarna pe munte au fost cu doagele in picioare, departe de nebunia din statiunile de pe Valea Prahovei. E pustiu acum, nimeni si nimic nu deranjeaza aceasta liniste fireasca, iar noi muncim din greu ca sa ajungem acolo unde zapada se pastreaza in fiecare zi "naturala".
E o senzatie frumoasa sa simti ca ai castigat lupta cu muntele, cu panta si de ce nu, cu tine. Imi place din ce in ce mai mult schiul de tura si ma bucur ca sezonul acesta am petrecut putine zile pe partie si nu am dat banii pe sarmele din tara. Repet, cele mai frumoase ture au fost cele pe schiurile de tura, daca nu ma credeti va invit sa incercati.
Doua zile vantul a facut legea in golul alpin, am intalnit placi de vant, scoici si multe avalanse scurse in caldarile glaciare. Am tinut matematic culmea Vacarea, nu am incercat sa facem "freeride" sau alte nebuneli, orice abatare de la culmea principala s-ar fi lasat cu o avalansa tare urata. Cu placile de vant nu te joci, poti sa te alegi cu coloana rupta, sau sa ajungi ingropat la 5 m sub zapada, asteptand vara ca sa vezi iar lumina soarelui. E o realitate urata, te uiti trist la fetele superbe din Iezer care te indeamna la viraje in forta...bagi coada intre picioare si te dai pe culmea principala care are o panta de maxim 20 de grade.
Mai multe poze gasiti pe contul meu de picassa: https://picasaweb.google.com/103619053022839033701/SkiDeTuraInIezerPapusa
Tovarasi de drum in Iezer mi-au fost Dragos si Happy. A fost o duminica superba, dupa doua zile de vant turbat ne-am bucurat de o natura linistita care ne-a asteptat cu o vizibilitate excelenta.
Am ales culmea Vacarea, un picior de plai lin si superb, care ofera un peisaj colosal calatorului. In spate lasa Craiul, Bucegii si Leaota iar in fata se zareau timid muntii Ghitu si Frunti din masivul Fagaras.
In spate se vede culoarul Rucar Bran.
 |
Stana din culmea Vacarea. La tura de bici pe care am facut-o acum cinci luni ne-am luptat din greu cu 14 ciobanesti. Nu ne-au dat pace pana am ajuns in padure, noroc ca am avut mancare de caine la noi:
Sudica si cutzu:
Piatra Craiului, Dolomites de Romania:
Mai sus de 2200m zapada a disparut, vantul a spulberat tot omatul in vale iar noi ne-am continuat traseul pana aproape de Crucea Ateneului in claparii de tura:
La vale ne-am bucurat de o coborare lunga de 10 km si aproape 1300 m diferenta de nivel. Zapada a fost foarte buna in golul alpin, la inceput a fost o placa tare, aproape inghetata, asemenatoare cu o partie batuta bine de ratrac, iar aproape de limita padurii am dat de un pulvar indesat foarte usor de schiat. In padure o crusta ne-a muncit putin, dar panta mare de peste 30 de grade m-a ajutat sa leg ceva mai usor virajele.
Eu zic ca a fost bine, am un mic regret ca nu am ajuns pe Iezerul Mare ca sa admiram toata creasta Fagarasului, dar tura o consider reusita. E bine sa lasi ceva si pentru urmatoarea iesire, timp avem, vremea sa fie buna ca sigur o sa repetam experienta pe o alta culme frumoasa din Iezer.
frumos! :)
RăspundețiȘtergeremai, dar daca nu mergea cu crantanele alungarea celor 14 ciobanesti (mie tare frica mi-e de caini!)
de Happy sa nu-ti fie frica. Nu musca :)))!!!
RăspundețiȘtergereFain jurnalul. Ce sa mai zic de Happy care e tare simpatic. Data viitoare sa-i iei si lui o placa de snowboard :)
RăspundețiȘtergere