Ski pe Valea Doamnei (Bucegi)

Ce inseamna schiul de tura pentru mine? Raspunsul e simplu: AVENTURA!!!

Pot sa gasesc cea mai buna zapada intr-o statiune "industriala" din Austria, sa am sute si mii de kilometrii de partii perfect intretinute, dar amintirile cu care raman dupa un sezon de ski, sunt cele petrecute in natura pe doagele de tura. Iar peisajele pe care le-am surprins la inceputul lui martie la Padina, pe Valea Doamnei, Varfurile Tataturu si Strunga Mica, pot sa le povestesc cu un mic zambet de ferice si peste o mie de ani. Sunt locuri deosebite in tara ( primul munte care imi trece prin minte ar fi Retezatul), dar pentru noi, cei care stam in Bucuresti, zona Padina o sa ramana un mic PARADIS pentru schiul de tura.

A fost o iesire de o zi, dar pot sa spun ca a fost un mic marthon cu doua coborari din zona Varfului Tataru si o drumetie ceva mai lunga din Saua Strunga pana pe Varful Batrana, cu o coborare pe Valea Doamnei pana la hotelul Pestera. Nu am idee ce diferente de nivel am facut sau cati km am papat sud doagele de tura, dar stiu sigur ca a fost o experienta greu de uitat. 

Urcarea pe Varful Tataru ( aproape 2000 de m, asa am vazut pe toate hartile):

 

  

A doua coborare a fost tare spectaculoasa, daca nu ma insel am schiat de pe Varful Dintre Strungi:

Strunga Mica si Strunga Mare:

Greu la deal:

Craiul ne face frumos cu ochiul:

Vara traseul Saua Strunga-Varful Batrana e unul usor, de maxim doua ore care poate fi parcurs de oricine. Acum lucrurile stau putin mai ciudat, era tarziu si zapada urma sa inghete, astfel orice traverseu s-ar fi transformat intr-un mic cosmar fara coltari si pioleti. Noi aveam asa ceva, dar zaceau frumos in masina...

Sunt multe fete de aproape 30 de grade pe care trebuie sa le tai. Pericolul de avalansa era mic, dar fara coltari de schiuri sau de bocanci pare o mica "aventura". Una mica dar nasoala rau...

Incepe urcusul final spre Batrana pe o fata tare inclinata. Pot sa zic ca a stors untul din noi acest ultim prag, dar am reusit sa scapam de marele "inghet", zapada era excelenta iar canturile si-a fucat excelent treaba.

Refugiul Batrana era acoperit de namenti mari, iar jnepenii monstru de cinci-sase metrii zaceau sub omat mare.

Intrarea pe Valea Doamnei e foarte spectaculoasa, dar si expusa avalanselor. Am prins conditii perfecte, cu temperaturi scazute, dar zona e foarte expusa daca sunt placi de vant sau curg avalanse din peretii laterali.

Partea finala e foarte interesanta: un canion inclinat cu o cascada inghetata la final.

 

Cam asta a fost toata iesirea, dar ramanem cu amintiri frumoase, culese de sus de la munte.