Sa te intorci la drumetia clasica eu zic ca e ceva minunat.
Acum e o nebunie crunta cu moutain bike-ul ( sportul corporatistilor) sau cu alergarea montana, sa zicem ca mai e si alpinismul sau escalada, sporturi frumoase dar lasate uitarii, dar multi sar peste "etapa drumetiei montane", adica perioada de ABC pentru orice sport outdoor. Sau si mai grav, multi fac mtb pentru ca aceasta ar fi isteria natioanala, dar nu au nici cea mai vaga idee pe ce trasee sunt, cum se citeste o harta, in ce masiv montan sunt, sau si mai grav: ce inseamna respectul fata de munte.
Sunt dur in exprimare, dar raman la parerea ca schiul de tura, mountain bike-ul si alte sporturi care se practica pe munte au ca "temelie drumetia simpla cu rucsacul in spate", iar scopul nostru e sa o ducem pe Bianca cat de des putem, pe carari pitoresti ce duc pe munte. Sunt trasee foarte frumoase care trec pe la cabane aflate pe munte, sau ture care te fac sa descoperi ce inseamna sa iubesti natura.
Totul e simplu, vremea trebuie sa fie stabila atunci cand mergi cu copii mici, iar daca traseul e usor si plin de flori si de animale, cum ar fi cai, vaci, oi sau caprite ( de preferat caprite negre ca sunt si mai frumoase), atunci drumetia cu singuranta o sa fie o reusita pentru cea mica.
Curmatura si Malaiesti sunt asezate intr-un cadru natural deosebit, iar Bianca s-a simtit excelent pe terasele celor doua cabane. Pentru mine aceste locuri sunt incarcate de amintiri si de ganduri frumoase, practic aici a inceput TOT!
Nu o sa ridic in slavi cele doua cabane pentru ca nu mi se pare normal sa scrie cat tine de mare: INTERZIS ACCESUL CAINILOR IN 2015!!! O fi atat de periculoasa Happy de se uitau cabanierii la noi ca la un animal paros, pentru ca Happy a intrat putin in cabana lor? Eu zic ca nu e cazul, dar o schimbare in bine cu siguranta nu o sa vad in urmatorii ani...
E o gandire de cand lumea, or fi super cabanierii de la Curmatura si Malaiesti, dar sa nu lasi cainii sa intre in cabana, pentru mine e un pas spre gandirea din Evul Mediu.
Cred ca de ceva ani nu am fost atat de critic pe acest blog, dar e bine sa spui si lucrurilor pe nume. Iar pe mine chiar m-a convins atitudinea cabanierilor din Romania sa-mi caut cazare la penesiuinile de la poalele muntelui, acolo unde Happy si Lula sunt acceptate. E loc pentru toata lumea, iar pentru noi e important sa fim o familie unita atunci cand iesim pe traseele de pe vremea cand eram student.
Iar cea mica vad ca iubeste aceasta idee.
Ai mare dreptate in ceea ce priveste noua moda cu alergarea montana si mtb-ul. Am impresia ca mersul pe munte a devenit o activitate pentru "mosi". Cand parcurgi un traseu montan in alergare esti mai mult atent la semnalele pe care ti le da corpul si cred ca uiti sa mai admiri imprejurimile si frumusetile naturii. Esti mereu atent la ceas, la altimetru, la puls, la cate minute iti mai trebuie pana sa ajungi in varf. Eu cand merg pe munte incerc sa ma relaxez, probabil multi o sa zica ca ei prin alergare la deal/vale se relaxeaza, dar in mod sigur pierd o sumedenie de imagini/privelisti frumoase pe care ti le ofera muntele.
RăspundețiȘtergereIar legat de cabane, ele sunt niste afaceri care trebuie sa aduca profit, pana la urma si cabanierul/proprietarul cabanei trebuie sa traiasca din ceva. Fiind proprietar el stabileste niste reguli. A trecut vremea cand cabanele erau niste adaposturi unde totul era pe gratis sau foarte ieftin.
Nu mi se pare normal ca un caine sa se plimbe nestingherit prin sala de mese sau prin bucataria cabanei, la fel cum nu sunt de acord cu cei care dorm bot in bot cu cainele lor. Si eu am caine, dar locul lui este in curte si nu este legat in lant.