Nu imi aduc aminte sa fi facut o pauza atat de mare de mers pe munte, dar in aceasta vara genunchiul stang mi-a spus un mare stop drumetiilor sau turelor de mtb.
E o realitate cam trista cu care am incercat sa ma obisnuiesc, dar trebuie sa recunosc ca nu pot sa stau departe pentru o perioada prea lunga de timp. Decizia de a face o usoara plimbare pana la lacul Capra la sfarsit de august cu Happy si Lula, a fost o alegere cat se poate de inspirata.
Aproape toata tura am fost plouat mocaneste si cu galeata spre finalul drumetiei, cand mai aveam maxim jumatate de ora pana la masina, dar bucuria de a merge pe munte cu cele doua cateluse, cu siguranta a contat mai mult ca stropii cazuti din cer ... Prognoza pentru acea zi era de soare si vreme excelenta, dar Fagarasul e un munte putin mai special.
Dar daca stau sa ma gandesc bine, ploaia m-a facut sa uit de canicula de sfarsit de august ce a pus stapanire pe Bucuresti si mi-a dat o senzatia excelenta de confort si relaxare. La lacul Capra am stat aproape o ora, ploua usor dar era atat de fain ca nu ma saturam de acel peisaj care mi-a lipsit in ultima vreme.
Iar seara am petrecut-o dupa o pauza de fix trei ani la cort, cu cele doua cateluse si in linistea absoluta a Fagarasului. A fost un somn lung si linistit, dupa o lunga perioada de timp.
Putini stiu, dar mersul pe munte e un dar care ne-a fost dat. E pacat sa nu profitam si sa ne bucuram de el, desigur atunci cand timpul si sanatatea permite. Eu am fost iar fericit si asta a contat cel mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu