Cu varul la Cruce

Traseul ales: Piatra Arsa- Sfinx-Intrarea in Valea Alba-Crucea Caraiman-Brana Caraimanului, Cabana Caraiman-Piatra Arsa. Durata 6 h 30 minute mers lejer, cu 550 de m diferenta de nivel.

Sa mergi la Crucea Caraimanului pare o tura banala, dar poate sa fie una speciala daca ai gasca potrivita. 

Vio si Eva, verisoarele din neamul Dumitrel care au facut prima drumetie impreuna in Bucegi, s-au inteles de minune din prima secunda. Ele au schiat impreuna acum un an jumatate in Valea Dorului la inceput de mai, dar nu au avut ocazia sa faca o drumetie pe carari de munte.

S-a lasat cu multe cantece, au alergat la vale si  s-au jucat de fiecare data cand au avut ocazia. Iar eu am revazut Sfinxul dupa multi ani, sper sa nu gresesc, dar prin facultate am vazut ultima data Sfinxul.

Cred ca acesta e numitorul comun pentru toti copii care merg pe munte: drumetia sa fie o joaca, de cand incep tura pana cand isi iau ramas bun. Nou ne-a iesit bine.

Cu siguranta o sa repetam experienta cu Eva si cu Andrei, poate pe doage pentru ca a inceput sezonul de schi.

 

Spre Crucea cea mare

Cea mica s-a simtit bine la altitudine intr-un weekend tare ploios dupa orele pranzului. Dar planul nostru a mers brici, la 15 si 10 minute cand a inceput marea furtuna cu grindina eram in masina, la vale pe drumul ce coboara spre Sinaia. Am fugit cat am putut in acel weekend de furtuna dar si de prostia umana care domina muntii Bucegi in mijlocul verii. Nu ma apuc sa scriu pe blog ce inseamna turistul ce "domina" Bucegii in aceasta perioada, dar o imagine mi-a ramas bine in minute. Doua grupuri de manelisti s-au intalnit aprope de Cruce cu telefoanele puse pe difuzor si incarcate la maxim cu manele consacrate. Gestul lor a fost unul simplu si plin de emotie, masculii au pus mana la inima cand s-au intalnit in ritm de manea si au spus in acelasi timp cu voce tare: RESPECT!!!! Mi s-a facut rau, noroc cu vremea racoroasa ca altfel as fi avut stari puternice de greata.

Sa revenim la traseul nostru, vremea a fost foarte instabila iar vizibilitatea in zona Crucii era aproape de zero. Am prins mici ferestre fara nori si am putut sa admiram Peretele Vaii Albe. E un peisaj care impresioneaza, e poate cel mai spectaculos loc in Carpati daca am face abstractie de turistii pe care i-am pomenit mai sus. Monumentul a fost ales intr-un loc excelent, pacat ca zona nu e promovata asa cum trebuie si nu e incurajat turismul de calitate... Avem aici cel mai mare perete din tara, are aproape 1000 de diferenta de nivel, iar Albisoarele care coboara abrupt spre Valea Alba iti taie rasuflarea. Mai jos o sa gasiti o serie de poze care reda cat de cat realitatea din teren.

Era sa uit de Brana Caraimanului, un traseu scurt care iti ofera perspective deosebite. Are expunere mare, dar usor si cu multa atentie poate fi facut fara nicio problema. Noua ne-a placut mult si am facut acest traseu cu cea mica in spate si cu Happy in fata noastra fara sa o legam.

Pozele sunt facute cu telefonul mobil, scuzati calitatea slaba dar peisajele eu zic ca au fost foarte OK: