Se afișează postările cu eticheta La Table. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta La Table. Afișați toate postările

marți, 18 septembrie 2012

Turul Craiului pe doua roti

A fost o vara saraca de mountain bike, dar zilele nu au intrat in sac, iar la sfarsitul lui august aveam sa bifez doua ture pe bicicleta in tinutul Muscelului. Sambata am facut circuitul Craiului pe doua roti, o tura frumoasa, cu 4 ore crunte de carca bike pe un cod portocaliu de canicula si cu o aventura greu de uitat printr-un valcel plin de copaci cazuti, care ne-au facut drumetia tare "placuta" din Curmatura Foii pana aproape de Valea Dambovitei.
Traseul ales: Dambovicioara- Cheile Dambovicioarei- Brusturet- La Table- Prapastiile Zarnestilor- Zarnesti- Plaiul Foii-Curmatura Foii- Valea Dambovitei- Satic- Dambovicioara, 66 de km cu 1650 de m diferenta de nivel.
Cred ca e circuitul cu peste 6 chei, aproape 25 de km de mtb i-am facut prin Cheile Brusturetului, Pisicii, Dambovicioarei, Dambovitei...si mai sunt cateva dar nu le-am retinut numele. Nu recomand portiunea Plaiul Foii - Valea Dambovitei prin Curmatura Foii, au fost 4 ore in care ne-am chinuit rau, cu un push bike de o ora pe o panta de peste 25 de grade pana in Curmatura Foii si cu o coborare exotica printr-un valcel plin ochi de balarii si o panta de 30-35 de grade ( noroc ca nu erau saritori). Am impins-tras-ridicat-carat bicicletele la vale fara pic de mila, a fost singura solutia de a inainta prin jungla valcelului. Circuitul clasic se face prin Rudarita- Barajul Pecineagu, e ceva mai lung( 102 km), dar e mult mai usor. Mai multe informatii gasiti aici:
Aici sunt cheile de care va povesteam, toate sunt superbe dar pozele redau putin din atmosfera deosebita pe care am intalnit-o la poalele Craiului. Suntem singuri, inaintam tacuti in aerul racoros intalnit in aceste chei, pe forestierul care avea sa se termine aproape de La Table. Imi pare rau ca am uitat sapuniera in Constanta, pozele sunt facut cu doua telefoane mobile, din pacate nu au cine stie ce calitate:
Poienile din zona La Table. Nu ne grabim, facem poze si ne bucuram de o coborare minunata care pleaca din zona La Table si se termina in Prapastiile Zarnestilor.
Si gasca cu care am pornit la drum: Flo singura fata care ni s-a alaturat
Gabi, primul coleg de la corporatie:
Florin, al doilea coleg de la corporatie. El a fost motorul grupului, a urcat in modul Turbo pe orice panta care i-a iesit in cale pe foaia mijlocie :
Drumul Zarnesti- Plaiul Foii e plin de cocalari cu x6 si q7, care accelereaza cand trec pe langa tine. Gandirea lor e primitiva, specifica neamului romanesc si alearga ca dementii in muntii de praf, ca sa manance o ceafa de porc sau o ciorba de burta cu mult usturoi la Plaiul Foii. Noua ni s-a facut rau de la praf, varianta aceasta de mtb sigur nu trebuie repetata, sunt trasee in tara mult mai bune de mers pe doua roti departe de turistii motorizati.
Pauza de ciorba si berici la Plaiul Foii. Nu stiam ce ne asteapta, am lalait-o cu spor si bine am facut, am avut energie pentru orele ce au urmat, ca sa balaurim cu talent prin toti boschetii pe care mama natura i-a asezat frumos in calea noastra. Recomand acest traseu pe jos, cu bicicleta e o carca sadica fara niciun rezultat concret.
Noi am folosit track-ul acesta de GPS:
La Curmatura Foii peisajul e COLOSAL. Craiul e un munte special, nu are nevoie de nicio prezentare:
In Crai s-a defrisat fara mila!!! Usor, usor, distrugem tot ce avem frumos in Parcurile Nationale pentru o mana de banuti...Pacat, distrugem comori unice lasata de natura, fara sa gandim la ce o sa ramana in urma acestor defrisari.
Seara s-a incheiat cu un gratar monstru in Campulung si cu o hidratare serioasa alaturi de colegii de drumetie. Ceafa de porc a fost marea vedata, iar berea a curs fara incetare pana noaptea tarziu. Lumea in care traim e frumoasa si noua ne plac micile placeri pe care viata ni le ofera .
Asa cum zicea si Laurentiu Barza in ultima lui postare, sunt trasee de mtb mult mai frumoase in zona Craiului, noi am bifat acest circuit care ofera perspective superbe asupra Craiului sau Iezerului, dar drumul Zarnesti- Plaiul Foii si mega boschetareala din Curmatura Foii ne-au lasat un "mic gust amar" ( am reusit performanta sa inaintam 800 de m pe ora, un record greu de egalat pe bicicleta).

vineri, 3 iunie 2011

Piscul Baciului

Greu, parca fara sa fim motivati am facut prima drumetie la jumatatea lui mai. Primavara aceasta ne-a gasit pe drumuri, plecati in cautarea zapezii care inca imbraca vaile frumoase din Bucegi si Fagaras, dar muntele ne-a chemat iar in Crai pentru o noua aventura in cea mai frumoasa "IMPARATIE A CALCARULUI".

Traseul ales: Satul Pestera-Saua Joaca-La Table-Refugiul Grind-Varful la Om ( Piscul Baciului).

Vremea a fost excelenta, iar compania deosebita ( adica ...Diana). Traseul ales a fost usor, cu un singur urcus ceva mai sustinut ( panta finala spre Piscul Baciului), iar pauza de somn a fost ca o rasplata finala intr-o poiana frumoasa plina de branduse. Vremea a tinut cu noi, iar Craiul l-am gasit asa cum ne place: salbatic si neumblat ( nu am intalnit om in creasta sau pe cararile noastre care ne-au purtat in lumea alba a calcarului).

Am prins si ceva zapada aproape de Varful la Om si un vant care te punea in patru labe daca nu erai atent, dar efortul de a "cuceri" cel mai inalt varf din Crai ne-a fost rasplatit cu un pesaj deosebit. Iezerul parea la doi pasi de noi, Bucegiul se scalda in soare, dar Fagarasul a fost scump la vedere, el era acoperit de nori amenintatori, gata oricand sa dezlantuie furtuna.

Pare greu de crezut, dar am reusit si aceasta performanta: am urcat de la refugiul Grind pana sus in creasta in mai putin de o ora ( 58 de minute), iar la coborare am facut aproape doua. Clar noua NU NE PLACE LA VALE , tin mult la genunchii din dotare si vreau sa-i folosesc si la batranete.

Acum e vara la munte, urmeaza drumetiile lungi, cateva ture cu bicicleta si doua-trei concursuri de alergare montana. Si poate o iesire in Slovenia, sunt planuri si pentru asa ceva.

Saua Joaca, revin amintirile frumoase de la Maratonul Piatra Craiului:

Refugiul Grind:



Le-am prins de doua ori, sunt frumoase, adevarata podoaba a muntilor:










Creasta nordica:

Io si Piscul Baciului:


Poiana cu branduse: