Se afișează postările cu eticheta Prapastile Zarnestilor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Prapastile Zarnestilor. Afișați toate postările

marți, 18 septembrie 2012

Turul Craiului pe doua roti

A fost o vara saraca de mountain bike, dar zilele nu au intrat in sac, iar la sfarsitul lui august aveam sa bifez doua ture pe bicicleta in tinutul Muscelului. Sambata am facut circuitul Craiului pe doua roti, o tura frumoasa, cu 4 ore crunte de carca bike pe un cod portocaliu de canicula si cu o aventura greu de uitat printr-un valcel plin de copaci cazuti, care ne-au facut drumetia tare "placuta" din Curmatura Foii pana aproape de Valea Dambovitei.
Traseul ales: Dambovicioara- Cheile Dambovicioarei- Brusturet- La Table- Prapastiile Zarnestilor- Zarnesti- Plaiul Foii-Curmatura Foii- Valea Dambovitei- Satic- Dambovicioara, 66 de km cu 1650 de m diferenta de nivel.
Cred ca e circuitul cu peste 6 chei, aproape 25 de km de mtb i-am facut prin Cheile Brusturetului, Pisicii, Dambovicioarei, Dambovitei...si mai sunt cateva dar nu le-am retinut numele. Nu recomand portiunea Plaiul Foii - Valea Dambovitei prin Curmatura Foii, au fost 4 ore in care ne-am chinuit rau, cu un push bike de o ora pe o panta de peste 25 de grade pana in Curmatura Foii si cu o coborare exotica printr-un valcel plin ochi de balarii si o panta de 30-35 de grade ( noroc ca nu erau saritori). Am impins-tras-ridicat-carat bicicletele la vale fara pic de mila, a fost singura solutia de a inainta prin jungla valcelului. Circuitul clasic se face prin Rudarita- Barajul Pecineagu, e ceva mai lung( 102 km), dar e mult mai usor. Mai multe informatii gasiti aici:
Aici sunt cheile de care va povesteam, toate sunt superbe dar pozele redau putin din atmosfera deosebita pe care am intalnit-o la poalele Craiului. Suntem singuri, inaintam tacuti in aerul racoros intalnit in aceste chei, pe forestierul care avea sa se termine aproape de La Table. Imi pare rau ca am uitat sapuniera in Constanta, pozele sunt facut cu doua telefoane mobile, din pacate nu au cine stie ce calitate:
Poienile din zona La Table. Nu ne grabim, facem poze si ne bucuram de o coborare minunata care pleaca din zona La Table si se termina in Prapastiile Zarnestilor.
Si gasca cu care am pornit la drum: Flo singura fata care ni s-a alaturat
Gabi, primul coleg de la corporatie:
Florin, al doilea coleg de la corporatie. El a fost motorul grupului, a urcat in modul Turbo pe orice panta care i-a iesit in cale pe foaia mijlocie :
Drumul Zarnesti- Plaiul Foii e plin de cocalari cu x6 si q7, care accelereaza cand trec pe langa tine. Gandirea lor e primitiva, specifica neamului romanesc si alearga ca dementii in muntii de praf, ca sa manance o ceafa de porc sau o ciorba de burta cu mult usturoi la Plaiul Foii. Noua ni s-a facut rau de la praf, varianta aceasta de mtb sigur nu trebuie repetata, sunt trasee in tara mult mai bune de mers pe doua roti departe de turistii motorizati.
Pauza de ciorba si berici la Plaiul Foii. Nu stiam ce ne asteapta, am lalait-o cu spor si bine am facut, am avut energie pentru orele ce au urmat, ca sa balaurim cu talent prin toti boschetii pe care mama natura i-a asezat frumos in calea noastra. Recomand acest traseu pe jos, cu bicicleta e o carca sadica fara niciun rezultat concret.
Noi am folosit track-ul acesta de GPS:
La Curmatura Foii peisajul e COLOSAL. Craiul e un munte special, nu are nevoie de nicio prezentare:
In Crai s-a defrisat fara mila!!! Usor, usor, distrugem tot ce avem frumos in Parcurile Nationale pentru o mana de banuti...Pacat, distrugem comori unice lasata de natura, fara sa gandim la ce o sa ramana in urma acestor defrisari.
Seara s-a incheiat cu un gratar monstru in Campulung si cu o hidratare serioasa alaturi de colegii de drumetie. Ceafa de porc a fost marea vedata, iar berea a curs fara incetare pana noaptea tarziu. Lumea in care traim e frumoasa si noua ne plac micile placeri pe care viata ni le ofera .
Asa cum zicea si Laurentiu Barza in ultima lui postare, sunt trasee de mtb mult mai frumoase in zona Craiului, noi am bifat acest circuit care ofera perspective superbe asupra Craiului sau Iezerului, dar drumul Zarnesti- Plaiul Foii si mega boschetareala din Curmatura Foii ne-au lasat un "mic gust amar" ( am reusit performanta sa inaintam 800 de m pe ora, un record greu de egalat pe bicicleta).

joi, 6 octombrie 2011

Bike Zarnesti



Ma uit la poze si usor dar sigur ma ia un dor mare de munte. Am motive seriose, de o luna nu am ajuns acolo si nici nu vad o luminita alba la capatul tunelui. Urmeaza un weekend cu vreme proasta si o sa particip pentru prima data la un maraton de oras, MIB- Maratonul Internation Bucuresti, saptamana viitoare o sa am o nunta la mare ...si tot asa. Cred ca am stabilit un nou record si cred ca e negativ.
Muntele e departe, dar materialele de blog sunt puse bine in cutia cu amintiri.
Trebuie sa recunosc, avem o tara perfecta pentru cicloturism si mountain bike. Avem munti mici, cu putina zapada, iarna ninge cam rar, iar putinul omat care se aseaza e spulberat de un vant turbat ce nu ne da pace pana la sfaristul lui februarie. Clar nu putem sa facem cine stie ce statiuni de ski, dar pentru bicicleta relieful nostru e PERFECT.

Povestea e simpla, fara situatii la limta, cu o zi balaurind pe coclauri si o noapte intreaga pierduta prin nu stiu ce boscheti cautand drumul cel bun.
Acum fix o luna am colindat cu Adi satele de langa Zarnesti, in cautarea peisajelor frumoase specifice culoarului Rucar-Bran si a bucatelor alese de la Casa Folea, din satul Pestera.

Traseul ales: Zarnesti-Prapastii- un forestier care pleaca mai sus de Prapastii- La Table- Saua Joaca- Satul Pestera- Satul Magura- Fantana lui Botorog- Zarnesti

Mai multe poze gasiti pe contul meu de picasa:


Ziua e lunga si Adi vrea sa vada Cheile Pisicii. Ascundem bicicletele si plecam intr-o mica drumetie ca sa colinda aceste chei mai putin umblate:

Dupa un sfert de ora ne intoarcem , trecem de Prapastiile Zarnestilor si intram pe un forestier care se intersecteaza cu traseul ce vine din Cheile Pisicii. Continuam spre La Table pe cruce rosie:


Si PAUZA!!!!! Ce locuri domnle, ce linsite. A fost o zi superba:


Trecem de La Table, urcam spre saua Joaca si gata cu efortul. Urmeaza o coborare superba pana in satul Pestera:


Bucegii:


Am ajuns la Casa Folea:


Nu ma omor dupa bulz, dar ce s-a gatit acolo ne-a lasat fara grai. Ne-am lins ca Happy pe bot dupa o masa copioasa, inceputa bine cu o ciorba de vacuta si incheiata cu un bulz perfect.

Lene mare la Casa Folea. Ne-am jucat cu toti porcusorii albi si flocosi care ne-au iesit in cale:


Calarim iar saua si ne indreptam spre satul Magura. Coborarea a fost superba, am gasit ceva praf pana aproape de fantana lui Botorog, fara sa ne puna mari probleme si am continuat pe forestierul plin de grataragii pana in Zarnesti.

V-am spus ca o sa fie o poveste scurta.

marți, 28 septembrie 2010

Un Crai pierdut in ceata


De Bucegi am uitat , toata vara am fugit de potecile lui si ne-am indepartat spre alti munti mai putin umblati. Am cautat linistea si am gasit-o, singura dezamagire a fost Ceahlaul cu cei patru sute si ceva de vizitatori ingramaditi la cabana Dochia. In luna august era varf de sezon, potecile erau pline ochi de muntomani locali si sus pe Varful Ceahlau am vazut cei mai noi Nike si Adibas ( albi). Dar norocul nu ne-a parasit iar soarele a stralucit mai frumos la intoarcere pe traseul Poiana Maicilor, o zona superba, o gasca bestiala. Acolo am gasit acele carari neumblate de care ne era tare dor.
Am vrut sa mergem in Bucegi si sa dormim la cabana Omu. Aproape de Sinaia a inceput ploaia iar sus pe creste vremea urata parea ca o sa ne strice ziua. Pai nu e de Valea Morarului sau de Creasta Balaurului ca ne ratacim, hai in Crai!
La Curmatura am ajuns devreme, am papat ceva si am plecat la drum cu ganduri mari: sa facem cat putem din creasta pana vine noaptea. De vazut, nu stiu ce am vazut ca eram in nori, vantul a batut suparat pe creasta, iar saritorile si lanturile le-am intalnit cam fleasca. Nu au fost probleme, ne-am simtit excelent pe creasta dar am fi vrut o raza de soare. Aceasta nu s-a ivit, am mers mai bine de 6 ore prin nori fara sa avem o fereastra de vizibilitate. Meteoblue ne-a pacalit rau, pe net spuneau de o zi relativ ok cu soare si vant modest, in Crai am gasit uraganul si o vreme excelenta de stat in casa si facut copii.

Poiana Zanoaga:


Am parasit Cabana Curmatura si dupa 10 minute de mers am intrat in nori:


Lanturile care duc spre Varful Turnu:




Si creasta:



Creasta Craiului, aici seamana cu sora ei cea mica Buila Vanturarita:


Ajungem la Varful Ascutit, cautam cararea ce duce spre Curmatura si injuram marea de grohotis prin care grohotim aproape o ora.
Mancam bine, dormim asa si asa ca sunt diverse mirosuri sus la priciuri si plecam duminica spre casa.


A doua zi am coborat pe forestierul care trece prin Prapastile Zarnestilor. Banal, frumos si incet. La iesirea din Predeal a inceput furtuna, a plouat torential cu perdea de apa. Am avut noroc, bine ca nu ne-a prins furtuna pe traseu, ieseam murati si am fi plecat acasa cu un gust tare amar.