Bike Zarnesti

Ma uit la poze si usor dar sigur ma ia un dor mare de munte. Am motive seriose, de o luna nu am ajuns acolo si nici nu vad o luminita alba la capatul tunelui. Urmeaza un weekend cu vreme proasta si o sa particip pentru prima data la un maraton de oras, MIB- Maratonul Internation Bucuresti, saptamana viitoare o sa am o nunta la mare ...si tot asa. Cred ca am stabilit un nou record si cred ca e negativ.

Muntele e departe, dar materialele de blog sunt puse bine in cutia cu amintiri.

Trebuie sa recunosc, avem o tara perfecta pentru cicloturism si mountain bike. Avem munti mici, cu putina zapada, iarna ninge cam rar, iar putinul omat care se aseaza e spulberat de un vant turbat ce nu ne da pace pana la sfaristul lui februarie. Clar nu putem sa facem cine stie ce statiuni de ski, dar pentru bicicleta relieful nostru e PERFECT.

Povestea e simpla, fara situatii la limta, cu o zi balaurind pe coclauri si o noapte intreaga pierduta prin nu stiu ce boscheti cautand drumul cel bun.

Acum fix o luna am colindat cu Adi satele de langa Zarnesti, in cautarea peisajelor frumoase specifice culoarului Rucar-Bran si a bucatelor alese de la Casa Folea, din satul Pestera.

Traseul ales: Zarnesti-Prapastii- un forestier care pleaca mai sus de Prapastii- La Table- Saua Joaca- Satul Pestera- Satul Magura- Fantana lui Botorog- Zarnesti

Mai multe poze gasiti pe contul meu de picasa:

https://picasaweb.google.com/103619053022839033701/BikeZarnesti#

Ziua e lunga si Adi vrea sa vada Cheile Pisicii. Ascundem bicicletele si plecam intr-o mica drumetie ca sa colinda aceste chei mai putin umblate:

Dupa un sfert de ora ne intoarcem , trecem de Prapastiile Zarnestilor si intram pe un forestier care se intersecteaza cu traseul ce vine din Cheile Pisicii. Continuam spre La Table pe cruce rosie:

Si PAUZA!!!!! Ce locuri domnle, ce linsite. A fost o zi superba:

Trecem de La Table, urcam spre saua Joaca si gata cu efortul. Urmeaza o coborare superba pana in satul Pestera:

Bucegii:

Am ajuns la Casa Folea:

Nu ma omor dupa bulz, dar ce s-a gatit acolo ne-a lasat fara grai. Ne-am lins ca Happy pe bot dupa o masa copioasa, inceputa bine cu o ciorba de vacuta si incheiata cu un bulz perfect.

Lene mare la Casa Folea. Ne-am jucat cu toti porcusorii albi si flocosi care ne-au iesit in cale:

Calarim iar saua si ne indreptam spre satul Magura. Coborarea a fost superba, am gasit ceva praf pana aproape de fantana lui Botorog, fara sa ne puna mari probleme si am continuat pe forestierul plin de grataragii pana in Zarnesti.

V-am spus ca o sa fie o poveste scurta.

Pe doua roti

Toamna mai mohorata ca asta mai rar intalnesti, lipsita de viata, culori si raze de lumina. Dar soarele a iesit si pe ulita noastra, acolo sus in satele frumoase, parca pictate pe culoarul Rucar Bran. Am plecat cu ganduri mari, sa facem un mic circuit al Pietrei Craiului dar ne-am multumit cu o tura plina de poze si cu un traseu de 48 de km pe drumurile de tara, care se strecoara printre casutele de lemn si de piatra urcate sus, aproape de creste. Si ce mult ne-a placut, ce culori am gasit si ce aventuri frumoasa am trait. Si ca sa iasa asa cum trebuie m-am folosit de doua postari ca sa descriu mai usor cum a fost weekend-ul trecut ( prima postare: O lume pierduta in culori ).

Dupa ceva batai de cap din cauza raliului Muscel si un mic ocol prin comunele Stoenesti-Dragoslave-Rucar am ajuns cu Sandelul in Dambovicioara. Nu ma intrebati cum am pus trei biciclete intr-un sandero fara suport pentru bite, stiu sigur ca au intrat. Si noi am incaput fara probleme, am condus aproape 4 ore din cauza etapei nationale de raliu si am ajuns cu bine la poalele Craiului.

Traseul: Dambovicioara-Cheile Dambovicioarei-Podul Dambovicioarei-Satul Ciocanu-Satul Sirnea-Pestera-Magura tur-retur cu nu mic circuit Pestera-Magura ( am ales la intoarcere o mica portiune din traseul pe care l-am facut la Maratonul Piatra Craiului).

Prima surpriza: au pus un asfaltat perfect pana in Satul Ciocanu. Proiectul pare bine facut, drumul nu e denivelat si cred ca asfaltul se prezinta de zece ori mai bine ca cel de pe autostrada Bucuresti-Pitesti. Si e un drum de tara in judetul Arges ( care se mandreste cu cele mai proaste sosele din lume). Cine nu ma crede sa mearga cu un jipan bun pe "soselele" nationale si europene care leaga Pitesti de Mioveni, Campulung Muscel de Targovieste, sau Barajul Vidraru de Cabana Capra. Sigur o sa-l rupa daca trece de 20 de km/h.

Personajele principale.

Nicu, el a fost cu pozele (si ce poze):

Mihai:

Si je:

Am citit ca multi au urcat fara sa puna piciorul jos pana in satul Ciocanu. Noi nu ne mandrim cu aceasta performanta, nu ne-am oprit o singura data, nici de doua ori ci am facut n+1 pauze pana am ajuns la primele case. Asta e, sunt la inceput...trebuie sa trag tare ca sa ajung si eu un mare biciclist.

Am plecat hotarati sa facem multi km cu bicicletele si s-a lasat cu o tura foto. Nu ne-a parut rau, am dat de un tablou perfect de toamna.

Salut baieti:

Si dansele:

In Pestera Nicu a ramas la o pauza ceva mai lunga (se sacrifica petru noi poze). Noi am gasit un mic circuit: la dus am coborat pe drumul care leaga Pestera de Magura, iar la intoarcere ne-am folosit de traseul care urca chinuitor spre Casa Folea. Amintirile sunt vii, am reintalnit o frantura din Maratonul Piatra Craiului. Din pacate nu am regasit atmosfera de la MPC , trebuie sa asteptam 11 luni pentru o noua provocare.

Bucegii:

Am avut mare noroc ca nu m-am ales cu o tranta serioasa pe ulitele pline de noroaie din satul Sirnea. Fara frane pe disc se lasa cu ceva aventura.

Drumul acesta plin de pietris si praf are si o mica poveste: Mihai a ajuns la 61 de km/h, panta trece lejer de 12 grade in portiunea finala ( poate gresesc dar jos ajunge la 15 grade). Mihai ne-a lasat masca, eu mergeam pe langa bicicleta si ma chinuiam sa-mi pastrez echilibrul pe pietris si nisip, iar raider-ull zilei a trecut glont pe langa mine.

"Biciclism" prin curtile oamenilor. Specatori: vacile, cainii si gastele care se uitau ciudat la noi.

Satul Magura:

Si o portinea din traseul pe care l-am avut la MPC:

Am gasit o imagine frumoasa in aceste sate, asa cum era pe vremuri:

Gata cu pozele, ne suim pe bite ca urmeaza coborarea din Ciocanu. Asfaltul e perfect, satisfactia maxima. Freza nu sta.