De doua ori Valea Alba

Ce inseamna Bucegii pentru mine? Pai e simplu, sunt muntii mei de suflet si daca ma gandesc la o vale, aceasta trebuie sa fie Valea Alba.

Valea Alba a fost primul meu traseu nemarcat pe care l-am facut cu Adi in al doilea an de facultate, a fost o aventura pe care nu pot sa o uit, cu saritoarea cea mare care ne-a pus la grea incercare abilitatile noastre de cataratori si cu o balaureala istorica prin peretii Caraimanului, fara coarda si cu o doza maxima de adrenalina care ne-a scos din cap orice vise de "mari alpinisti". Tot aici am pus doagele in picioare pentru a schia o vale de abrupt din Bucegi si e locul in care am vazut ce inseamna sa schiezi o vale din Bucegi la inceputul lui mai: in 2006 urcam pentru prima data la piolet si coltari Valea Alba, iar pe langa noi au trecut doi instructori din Poiana care alunecau elegant pe doage. Cred ca ei m-au determinat sa iubesc acest sport, sa-mi doresc sa invat sa schiez mai bine si sa fiu din ce in ce mai critic cu mine, ca intr-o buna zi sa cobor o vale pe schiuri. Si recunosc ca printre cele mai frumoase amintiri luate de pe munte, sunt pentru mine fix pe aceasta  vale de care putini turisti au auzit, dar indragita de multi schiori in luna lui mai.

Sa schiezi aici e ceva special, de multe ori am prins canionul de sus foarte ingust iar zapada poate sa lipseasca in unele zone ceva mai "delicate".  Dar anul acesta am gasit Valea Alba plina de zapada, saritorile erau complet acoperite, iar omatul a fost aproape perfect pe 27 aprilie si pe 9 mai.

Cand  cobor o vale din Bucegi, pentru mine nu exista mari schiori sau mari rideri care rup in doua cei 900 de m diferanta de nivel in trei viraje si caut sa adun o gasca frumoasa de prieteni, cu care alunec pentru ultima data spre La Verdeata, cel din urma loc de popas inainte de  pitorescul drum prin padure, ce duce spre agitatia din Busteni. Aici am terminat si sezonul de schi, pe aceasta vale pe care m-am simtit excelent la sfarsitul lui aprilie si pe 9 mai. Pentru mine a fost PERFECT!

Pe 27 aprilie am prins o Alba de zile mari, cu Mateo, Klauss, Matrix, Horatiu si Happy. Zapada a fost foarte buna pana aproape de saritoarea Carnului, mai jos valea a fost maturata de avalanse, iar crevasele ne-au pus ceva probleme (am avut  mare atentie aici, unele aveau cel putin 6 m).

Si aici pozele de la Mateo, sper sa va placa. Eu am ales una pe care o consider reprezentatita pentru ziua de 27 APRILIE ( Happy a fost tare happy pe Valea Alba):

Pe 9 mai cabina nu a mers din cauza vantului puternic si am urcat cu masina pana la Piatra Arsa cu un alai mare, pentru a schia Valea Alba ( Morarul era prea departe pentru o super carca pana la Omu). Gasca a fost superba, au venit Gump si Sabina tocmai din Germania, Matei, Alex si dulaul nostru de buzunar: Happy.

Omatul a fost excelent, asa cum trebia sa fie la inceput de mai: am prins un firn perfect.

Iar vantul a fost un mare nenorocit, daca ar fi batut putin ne-ar fi racorit cand am facut urcarea finala spre Crucea Caraiman. Raman la parerea ca sefii Teleferic SA sunt niste nenorociti.

Final de sezon pentru mine, dar recunosc ca a fost un an exceptional de ski pe coclauri si pe partie. As fi vrut sa termin tot pe Morar ca in fiecare an, dar nu a fost sa fie...

1 mai muncitoresc eu pe schiuri il traiesc

A devenit o traditie ca 1 mai muncitoresc sa-l petrec cu prietenii pe munte si cu doagele in picioare . Cred ca am scris de mai multe ori ca sunt din Constanta, marea o vad de foarte multe ori in toate anotimpurile, dar de 1 mai cand e nebunie totala pe litoralul romanesc vreau sa plec departe, la munte, acolo unde pot sa gasesc linistea de care am nevoie. Locatiile sunt cam aceleasi, in Bucegi  pe Valea Alba sau in Fagaras, in caldarea Balii si o ultima retragere pe Valea Doamnei.
Anul acesta nu am vrut sa fortez nota, Diana e insarcinata in luna a 7-a si am ales fara sa stau pe ganduri Bucegii. E un loc superb, pe Valea Alba  am vazut pentru prima data schiori pe un culoar de abrupt, a fost intaiul traseu nemarcat pe care l-am facut in anul doi de facultate cu Adrian Caziuc si e locul unde am simtit pentru prima data frica pe munte, la saritoarea cea mare.

Gasca: Fox, Adrian, Alex, Mateo, Happy si cu acordul dumneavoastra Marius.

Ziua a inceput minunat, am stat o ora jumatate la cabina pentru ca angajatii cabinei nu aveau niciun interes sa ne urce pe munte ( cred ca spiritul de 1 mai i-a tinut in priza pana noaptea tarziu). Varianta pe care o alegeau temerarii care au schiat pentru prima data vaile din Bucegi si anume urcarea directa pe Alba cu doagele in spinare era exclusa.

Mateo are emotii, e pentru prima data cu schiurile pe o vale de abrupt. E tacut, urca ultimul si se lasa prada gandurilor.


Ajungem repede in dreptul crucii Caraiman, gasim intrarea clasica si ramanem surprinsi de lipsa zapezii. Baietii glumesc, se uita in jos si incep sa faca haz de necaz. Greu de crezut dar in trei zile s-a topit toata zapada din buza vaii, soarele si-a facut de cap si ne-a stricat oleaca planurile.

Si acum prezentarea baietilor:

Mateo, ma bucur ca a avut ocazia sa coborare pentru prima data cu doagele pe o vale de abrupt. Si ce vale!!!

Alex s-a descurcat Excelent , a schiat cu o singura viteza, ultima daca nu ma insel :). Cred ca a facut carving de multe ori intr-un canion foarte ingust:

Adrian schiaza de patru ani si o face asa cum trebuie pe orice culoar. A fost foarte increzator, felicitari!
Fox, el e meseriasul. Nu are nevoie de nicio prezentare, stie cel mai bine cu ce se mananca acest sport:

Happy, ea e vedeta. Cred ca o stiti foarte bine acum:

Mariusica:


Valea se prezinta ciudat anul acesta. Are mai multa zapada ca in anii trecuti, dar la intrare omatul lipseste si suntem nevoiti sa caram doagele in spinare mai bine de 200 de m. In canionul de sus legam foarte greu virajele, singurul care se descurca cat de cat e mister Fox. Dar asta nu ne impiedica sa abordam cu incredere panta cea mare si trebuie sa-l felicit pe Mateo pentru curajul de care a dat dovada. E prima lui vale de abrupt si alegerea facuta nu e una usoara: Valea Alba care din cate se stie e una foarte "serioasa".

Ceva viraje scurte si putin chinuite la intrare:


Fox apasa pe acceleratie, nu sta pe ganduri si pune la treaba doagele:

Salut Mateo:



Saritoarea mare a mers ok. Un mic derapaj urmat de trei cristiane scurte si ajungem cu bine in prima zona ceva mai lata din Valea Alba. De aici putem sa alunecam elegant, fara sa fortam virajele.

Adrian are tupeu:


Happy trece usor de saritoarea cea mare:

Saritoarea Carnului  pare complet acoperita si e foarte lata. Dar trebuie atentie aici, sunt multe crevase adanci si nu avem voie sa gresim. Ceva derapaj urmate de trei cristiane chinuite si trecem cu bine de ultima zona expusa.

Valea e din ce in ce mai lata si omatul e perfect. Avem un firn de manual, sa inceapa distractia:



Peisajul e COLOSAL, am prins o zi PERFECTA:



Finish:

Ajungem la Caminul Alpin, recuperam bagajul, ne cinstim asa cum se cuvine cu o masa bogata la Casa Magica si pornim intr-o drumetie usoara cu Diana, pana la Cascada Urlatoarea.
In padure scapam de caldura, dar "descoperim" cunoscutii cocalari care bantuie in fiecare weekend acest traseu. E plin de adidasi aurii, pantofi roz purtati de baieti cu cercel in ureche si care striga ( sau ragaie) ca niste urangutani. Asta e fauna noastra care zace prin Bucuresti, nu avem ce face.

Ursoaica cu puiut:

Cascada Urlatoarea e mica, chiar anemica daca o compar cu ce am vazut pe Valea lui Stan din Fagaras, dar are ceva special, are acea vegetatie foarte exotica pe care o intalnesti mai rar la noi. Toata zona arata bine daca nu sunt cocalarii pe care i-am mentionat mai sus, pacat ca multi turisti romani se comporta ca niste cimpanzei.


Si filmul facut de Fox: