Chiştocul din Azuga

Vine iarna iar blog-ul se transforma intr-un snow report, fara iesiri pe munte, doar schi si ...iar schi ( o sa incercam si schi de tura prin Iezer, Ciucas si Leaota). Bucurestiul inca e plin de nameti dar la munte poti sa gasesti orice, mai putin zapada. Pe 24 decembrie cautam singurul omat bun de dat la vale pe V Prahovei. Optiuni...nu prea, ar fi Bradul in Poiana :)), Clabucet Sosire in Predeal (o partie scumpa de mori si plina de pietre in partea superioara) si Cazacu Varianta. Am ales Cazacu Varianta, stiam ca patronul de acolo e dus cu pluta dar are grija de derdelusul lui cel mic ( 400 de m daca nu ma insel). La 9 30 zapada se prezenta...impecabil, batuta ca in Valea Dorului, am ramas impresionati de cei 400 de m. Am incercat ceva tehnici carv, nu ne-au iesit dar ne-am simtit excelent pe o partie de nota 10 ( bine...e de nota 5 ca nu poti sa dai o nota asa mare pentru un chiştoc ajutat de o sarma numita teleschi). O lectie pentru toti administratorii de partii. Pacat ca in Azuga au pus instalatii de facut zapada artificiala pe Sorica, Cazacu si Sorica Sud, dar daca sunt tinute ca bibelouri, fara sa fie folosite, pai mumu zapada.

Bucegii vazuti din Azuga, pozele lasa mult de dorit, sunt facute cu un telefon mobil ( zero zapada pe Valea Cerbului si Valea Alba):

Juma de partie avea un strat de 40 de cm de zapada artificiala, cealalta jumatate avea multa iarba si ceva noroaie:

Se anunta ceva ninsori duminica, daca nu, iarna asta o sa fie tare placuta.

A venit iarna

Ne-am facut planuri mari pentru acest weekend: mergem in Tarcu, ca vine iarna si nu mai parasim Valea Prahovei. Dar planurile de acasa se schimba repede, Fagarasul si-a schimbat hainele de toamna cu cele de iarna, acolo a nins (joi si vineri) iar noi aveam pofta mare de zapada. Ne suim de vineri seara in masina si fuga spre muntii inalti.
Gasca: Diana, Nicu, Gigi.
Urcam de vineri seara la Cabana Barcaciu, la 12 30 Nea Petre ne conduce spre camera cu 6 paturi, o gasim libera si foarte curata, nu refuzam oferta :).
Ne trezim la 8 si ceva, mancam, bem, o lalaim putin si plecam spre Varful Scara.
Doua anotimpuri, jos am gasit toamna sus ne intampina iarna:

Acumulatorii m-au tradat, dar aparatul lui Nicu a rezistat eroic. Multam Nicule pentru poze!


Obiectivul zilei: Varful Scara ( in centru)-Varful Ciortea

Pasi spre Scara:

Ne bucuram de zapada:



Norii se joaca, se aduna si ne dau emotii:

Negoiu e scump la vedere:






Nu mai e de gluma, e rece, vantul bate cam tare, trebuie sa ne intoarcem la un vint fiert si o ciorba fierbinte:


Planul nu ne-a iesit , vremea s-a stricat, vizibilitatea a scazut sub 20 de m, iar stancile intalnite sub Varful Scarisoara ne-au pus mari probleme ( nu aveam coarda, coltari, pioleti, nu era de noi acolo).
Restul zilei l-am petrecut la cabana Barcaciu, gasca s-a marit ( Dragos si Diana ne-au tinut de urat pana ne-am retras la nani):


Si somn, a doua zi vreme e prea urata ca sa mai facem ceva, asa ca fuga acasa. Am avut si un of, nu stiu ce a fost in mintea mea de nu am carat coltarii si pioletii, sigur ne faceam viata mult mai usoara si urcusul spre Varful Scara ar fi fost mult mai usor.
Nota zece pentru pozele lui Nicu, fara el lasam amintirile frumoase acolo sus, la cabana Barcaciu :

Comorile Macinului

Gasca: Cristina, Narcis, Florin, Turcu.
Traseul ales: Creasta Pricopanlui/ Muntii Macin

Creasta Pricopanului pare ( si este) impunatoare, te uiti putin nedumerit si te intrebi: bai nu seamana cu Fagarasul, crestulita asta nu aduce a Lespezi-Caltun-Negoiu?
Ajungem tarziu, la 11 parasim Constanta si la 1 si ceva halim la masutele asezate frumos pentru turistii manelisti ce petrec cu spor in fiecare weekend la poalele masivului. Putini urca desi traseul pleaca de sub nasul lor, ei incing bine gratarele, baga maneaua si cad ca porcii in fund la prima pasa cand joaca miuta. Nu ne grabim, vremea tine cu noi, nu e nici prea cald nici prea rece, e soare dar atat cat trebuie pentru o zi de octombrie.
Mi-a placut ca era curat, traseul bine marcat, iar la intrare te intampina panouri cu informatii clare, o harta pentru Creasta Pricopanului (merita citite, cred ca in Retezat am vazut ceva asemanator), cei care au grija de Parcul National Macin merita felicitati.

Dupa 10 minute gasim un izvor amenajat frumos, pacat ca nu avea apa ( poate la primavara)


Noi am renuntat la traseul marcat am ales prima vale pentru a intra in creasta:

Am urcat prin dreapta, aproape de varf am ales o crestulita mica ce duce spre o saritoare ceva mai serioasa ( mi-a tremurat putin funduletul, coarda nu aveam dar granitul din Macin iti ofera o aderenta excelenta):

Florin mi-a urmat exemplul si a urcat si el primul varf pe care l-a intalnit:



Natura s-a jucat cu acest munte, peisajul e unic, stancile au fost modelate frumos, parca prea frumos:


Primul episod din serialul: Un zambet frumos:



Sfinxul din Macin:


Ultima tinta pentru ziua de azi: Sulucu mare ( 370 de m)




Episodul 2: un zambet frumos

Pricopanul e plin de surprize, te astepti la un traseu foarte usor: te simti ca in Fagaras, urci un varf ca sa cobori 200 de m pentru a urca alt varf. Noi am avut ghiozdanele usoare dar am transpirat putin la ultimul urcus spre Sulucu Mare.

Admiram toata creasta, in ultimul plan se vede si varful de unde am inceput traseul:

Eu

Episodul 3: Un zambet frumos

Daca iubesti muntele e bine sa ajungi in Macin, aici gasesti o lume diferita, nu seamana cu nimic din ce ai vazut pana acum. Daca in Ciucas si in Bucegi vezi doau trei stanci care seamana cu Babele la Sfat sau cu Sfinxul aici sigur o sa descoperi o lume plina de povesti, stancile sunt personajele principale, care au fost modelate dupa voia naturii pentru un cadru fantastic.

Prindem apusul, ne fugareste o haita de caini si drumul spre casa.