Trebuia sa fim in Slovenia si sa petrecem primul nostru concediu de vara ( cred ca asa se numeste) departe de tara, dar planurile mai pica iar noi ne-am orientat spre Retezat, un munte superb plin de surprize. Am vrut sa nu fie un concediu clasic si pentru a schimba putin atmosfera, am hotarat sa marim gasca si sa o luam pe Happy, o catelusa de 3 luni, pe cararile Retezatului. Si bine am facut, ea a fost sarea si piperul excursiei , s-a jucat cu toti strainii de la lacul Bucura, a socializat cu toti turistii care i-au iesit in cale si s-a simtit excelent pe munte. A urcat bine si au fost rare momentele cand am asteptat-o, noaptea a stat cuminte la cort in sacii de dormit ( mai bine zis in sacul meu de dormit), iar la coborare s-a descurcat la fel de bine ca o bicicleta de down hill :).
Noi ne-am relaxat, am mers ceva mai usor, iar noptile ne-am odihnit asa cum se cuvine intr-un concediu. In 2009 ne-am fugarit bine prin Retezat, am facut un traseu de doua zile in mai putin de zece ore, dar anul acesta nu a fost cazul, am lenevit la soare, am dormit bine langa lacul Bucura si ne-am jucat cu Happy pana seara tarziu.
Drumul pana in Retezat e lung rau, am plecat seara din Bucuresti si prima oprire a fost la Pestera Muierii. Am pus cortul, ne-am bagat la somn si a doua zi am vizitat pestera. Daca aveti drum in zona merita sa petreceti o ora prin aceste galerii:
Iesim la lumina, mai facem doua trei cumparaturi si pornim spre Transalpina. Peisajele sunt frumoase, peturile au rasarit si ele printre stanci si atmosfera seamana cu cea de pe Transfagarasan. Asfaltul m-a impresionat, pare perfect:
Noi trei si creasta Parangului in spate. Mi-a parut rau ca nu am avut mai multe zile de concediu, as fi stat la lacul Calcescu si in caldarea Rosiile cel putin doua zile.
Drumul e lung, pana aproape de Petrosani am avut senzatia ca am rupt de tot Sandelul, iar nationalul care duce spre Ohaba de Sub Piatra, la fel ca acum doi ani e plin de semafoare. Mergem incet, facem la stanga spre Nucsoara, trecem de aceasta localitate si SURPRIZA: intram pe un drum forestier de 5 km bun de omorat masina. A fost cel mai rupt, infect, distrus drum pe care am mers pana acum, el fiind CALEA PRINCIPALA DE ACCES in Parcul National Retezat.
Ar mai fi o poveste amuzanta cu "campingul" de la Cabana Pietrele pus pe o panta de 20 de grade ( un fel de partia neagra din Predeal). Dar daca asa sunt regulile in Retezat ne supunem frumos si ne amuzam de neuronii desteptului care a hotarat sa faca acolo singurul camping unde poti sa pui cortul pana ajungi la Lacul Bucura.
Tot ce a fost urat s-a risipit in dimineata urmatoare, vantul turbat care ne-a impiedicat sa urcam noaptea spre Bucura s-a potolit iar peisajele au inceput sa se desfasoare in fata ochilor. Aici e farmecul Retezatului, peisajele din zona alpina te lasa fara cuvinte, iar noi am facut poze dupa poze ca sa luam o amintire acasa:
Aproape de Saua Bucura:
Salut Retezat!
Varful Peleaga:
El e tinta zilei:
Lacul Bucura:
Am ajuns pe Varful Peleaga. Ne odihnim, Happy trage un pui de somn si simtim pentru prima data ca am scapat de canicula. A fost ingrozitor de cald in Retezat, 4 zile ne-am chinuit cu temperaturi de peste 30 de grade.
Valea Rea plina de lacuri. Nu sunt multumit de calitatea pozelor, dar aerul incarcat din cauza caniculei si lumina ciudata "mi-au ars" multe fotografii.
In ultimul plan se vede Retezatul Mic:
Poza facuta pe varful Custura Bucurei:
Ne indreptam spre cort, mancam o ciorba excelenta incalzita la primus ( facuta din nu stiu ce prafuri Knor) si ne pregatim de somn. Cerul e plin de stele, turistii straini, singurii care si-au pus corturile la Bucura au stins frontalele, iar noi ne lasam purtati de vise frumoase.
