Retezat 2009

Retezatul e unic, dar parca prea departe de noi, cei care stam in "scumpa" noastra capitala: 10h condus cu o singura pauza la un Petrom din Horezu pana in Poiana Pelegii si o ora si ceva traseu (de unde am lasat masina pana la Lacul Bucura). Aveam nevoie de un concediu ca sa umblu prin cei doi colosi: Retezat si Parang, dupa nunti si multe weekend-uri petrecute acasa pe 21 august rup Sandelul pe drumul forestier ce duce pana in Poiana Pelegii ( planul initial era sa urc din Carnic - Cabana Pietrele- Lacul Bucura, dar bagajul imens m-a facut ceva mai comod asa ca Gura Raului- Poiana Pelegii parea singura optiune).


Planul turei: intr-o singura zi sa facem: Lacul Bucura-Varful Peleaga-Varful Papusa-Portile Inchise-Varful Mare-Lacul Galesu-Cabana Pietrele-Varful Retezat-Saua Retezatului-Lacul Bucura iar a doua zi sa ajungem la Lacul Zanoaga. Vremea se anunta superba pentru sambata 22 august, totul parea ca merge bine dar la intrare in Portile Inchise am uitat camera in iarba. Pe Varful Mare am simtit ca lipsea ceva asa ca intr-o singura zi am facut de trei ori Portile Inchise....hmmmmm sunt foarte faine dar parca lipsesc ceva lanturi. Am pierdut ceva timp, iar planul initial s-a schimbat putin: Varful Retezat trebuia sa ramana pentru a doua zi iar lacul Zanoaga...intr-o alta vara.

Primul urcus spre Varful Peleaga:


Retezatul vazut de pe Varful Peleaga:


De pe Varful Papusa se coboara pe langa Coltii Pelegii, foarte fotogenici si aduc aminte de Coltii Morarului:



Diana si imensa momaie de pe Varful Papusa:

Retezatul si Peleaga:


Aici e farmecul Retezatului, lacurile glaciare pot fi intalnite in fiecare vale alpina:


Portile Inchise, seamana mult cu o custura din Fagaras, aici lipsesc lanturile asa ca mare atentie in caz de vreme rea:

Lacul Tapului, insula impresioneaza, poate cel mai frumos lac glaciar din Retezat:



Lacul Galesu:

De la Lacul Galesu am coborat la Cabana Pietrele (in sala de mese am papat o ciorba de varza de nota zece).

Urcusul spre Curmatura Bucurii:


O scurta sedinta foto si somn de la ora noua seara, a doua zi trebuia sa ne trezim de dimineata, dupa ora 14 se anuntau ploi:

Sambata prin Crai

Eu baiat zgarcit, am facut-o si pe asta: am dat bani pentru cazarea la o pensiune din Busteni ca prea eram ud fleasca dupa dusul rece facut pe Morar. Sambata scularea la 7, la 9 30 eram in Plaiul Foii si sus pe Lanturi ( drumul din Zarnesti pana la cabana de fite e un film horor, gropi cat casa si santuri cat roata de adanci).

Plan ciudat: sa urcam si sa coboram pe treseul turistic: La Lanturi. Aproape de refugiul Spirlea ne-am intalnit cu un grup de la Clubul Alpin Roman care avea ca obiectiv Braul de Mijloc pana la intersectia cu Anghelide si coborarea prin canion. Suna bine, o intreb pe Sorelul daca vrea si ne bagam la o noua serie de balaureala.
Intrarea pe Braul de Mijloc:

Nu au trecut nici 5 minute si dam de caprite:


Braul parea conturat bine, am trecut cu bine de zonele ceva mai expuse si totul parea ca merge perfect:

Pana au aparut saritorile, si ce saritori:


Trebuie sa-i multumesc Domnului Valeriu, mai jos se vede cum o ajuta pe Andra sa treaca de zonele ceva mai delicate ( sincer la 60 de ani nu stiu cati au asemenea conditie fizica), sigur ne-a oferit un plus de incredere si siguranta:



Dar....ne-am blocat, viiturile de acu o luna parca au schimbat muntele, branele care pareau usoare acum erau mai putin prietenoase. O placa de 5 m care facea parte din traseu zacea jos in vale. Pe acolo nu era de noi, coarda aveam dar fara pitoane riscam mult. Poate gresesc, sa ne fi ratacit si sa fi ales o brana de capre dar...parca nu era asa.
Mai facem o poza si hai pe lanturi la vale ca nu e de joaca:

Andra in actiune, s-a descurcat excelent la vale, acum stanca era uscata si parca a prins si ceva curaj (bravo Sorelul):



Descatarare la liber, o surplomba foarte faina si un perete de 10 m ( nu am vazut pana acum pe cineva sa descatere o surplomba la liber):


La refugiu stam la povesti, mai facem doua trei poze si fuga la Plaiul Foii sa ne hidratam cu ciorba si bere:

Daca nu aveti batrani… cumparati-va cativa! parca asa era o vorba, chiar ai ce invata de la cei care stiu, pot si vor sa te ajute.

Balaureala mare pe langa Balaur

Vineri vin ploile la munte, asa zicea o tanti la Proteve. Nici pe net lucrurile nu pareau roz asa ca am renuntat la Galbinele si am ales o tura ceva mai usoara: Valea Morarului. Coborarea trebuia sa fie pe Creasta Balaurului. Am intrat foarte devreme in traseu, la 9 si ceva eram fix in fundul vaii si am dat cu spor toate saritorile pe care le intalneam in cale.

Daca aveam doua optiuni: o ruta mai simpluta cu un singur bolovan de incalecat sau o saritoare ca la carte, demna de o vale nemarcata noi faceam pe Gigi Vitejii si abordam ce era mai greu. Am vazut putin Valea Adanca si...cam atat. O mare de nori s-a asezat special pentru noi, vederea era "excelenta": maxim 5 m iar saritorile erau fleasca :D. Noroc ca Valea Morarului e usoara cand o urci.

In golul alpin am balaurit mult si fara rezultat. Am tinut firul vaii cat am putut, stiam ca trebuie sa dam stanga asa ca am ales toate branele mai "clare" care puteau duce sub cabana Omu. Nimic nu am vazut, stiam ca Dragos era la 10 m de mine, il auzeam parca imi sufla in ceafa dar nu-l vedeam. Fara GPS in brate pe o asemenea vreme si cu o ploaie mocaneasca si rece, iti piere cheful de munte, dar noi tot o tineam pe a noastra: sa gasim drumul spre Omu. Am ajuns pe niste valcele tare dubioase, pe unele am reusit sa le traversam dara rezultatul cam acelasi: eram la mama dracului pe o limba de zapada cu fundul inghetat de frig si ploaie. Rataceam de 3 ore, prin aceleasi balarii. In fata noastra era un valcel foarte abrupt care putea fi trecut doar la coltari si piolet ( nu aveam asa ceva ca e aproape de jumatea lui august).

Acasa am dat sun search pe google sa vad unde ne-am blocat ( poza e luata de pe http://www.derdelus.ro/ ):

Asta e, la anu mai dam pe Valea Morarului dar cu schiuri in picioare ( de preferat in luna mai).

Era sa uit, la intoarcere ne-au tremurat putin piciorusele pe saritorile din canion iar ploaia aia care s-a anuntat le meteo s-a tinut scai de noi pana am ajuns la Gura Diham.