Azi Sinaia

Sinaia ramane un loc special care iti ofera foarte multe variante de coborare intre 2000 si cota 1400 si din pacate a ajuns o destinatie foarte foarte SCUMPA. Azi am schiat pe carp, pe pietrele imense de pe drumul de vara si in valea dorului cu Alex si Dan. Omatul a fost dar nu prea, a nins o idee, cam 20 de cm, cu ceva zapada buna pe fata mare a carpului si pe "partia" tarle ( asa cum zice primarul orasului) peste un strat de gheata-zapada (pe papagal nu am ajuns dar sigur a fost bine si pe acel valcel), fara placi de vant. Dar drumul de vara nu ne-a iertat si doagele au avut de suferit, pietrele au avut grija sa ne lase santuri noi in talpile schiurilor.

Putina actiune:



In valea dorului zapada a fost buna pe sub telescaun, au batut-o si parea OK. A fost singurul loc unde s-a putut schia, valea soarelui si partia din dreapta erau pline de iarba si drumuri forestiere noi noute.

Radem, glumim, mai spunem o poveste dar se face tarziu, Dan si Alex mai aveau o coborare in valea dorului si mi-au spus ca or sa se retraga cu telecabina (pentru a salva schiurile), eu am plecat singurel cuc pe carp. M-am dat foarte incet dar am nimerit o piatra imensa acoperita cu un strat mic de 10 cm de omat. M-am trezit 3 m mai in fata si cu un schi bine infipt in piatra buclucasa si gaurit in zona cantului, dar am avut noroc cu casca ca sigur nu am cazut pe ceva moale ( vezi intamplarea din Ciucas).

Trec de carp, de data asta schiez ceva mai usurel si ajung la interesectia cu drumul de vara. Dau schiurile jos, ma lupt dupa mult timp cu claparii normali ( cam grele fara talpa de vibram) si pana la 1400 ma bucur de peisajul frumos de iarna. Ninge usor iar Sinaia e pustie. Ajung la masina si apar si baietii foarte fericiti. Au coborat pe Tarle si au dar de zapada excelenta pe fir. Aproape 200 de m diferenta de nivel de bucurie.

Stiu ca e scump, am platit 72 de lei pentru 2 coborari pe Carp si 3 coborari foarte scurte in valea dorului ( o gramda de bani care nu se justifica) dar am plecat acasa cu un zambet pe buze . Nu e pentru prima data si trebuie sa recunosc ca in Sinaia imi place, pacat ca exista patroni de instalatii.

Predeal

In Predeal am promis ca nu mai ajung, in acea "statiune" plina de cocalari roz care poarta adidasi nike aurii cu sosete lungi trase peste blugi, asculta manele noi la celularul mobil si se dau la vale calare pe pungi de Cora ( Zara pentru smecherii cu bmw si haudi), sau cu capacul de la veceu pe mijlocul partiei. Mi se face scarba cand vad ce arhitectura a aparut dupa revolutie, un "monument artistic" care seamana perfect cu zona Piata Rahova mutata la munte. De partii nu mai zic, neagra cea neagra e o mare frectie daca o compari cu albastra 5 din Bansko ( cea cu marele zid), dar a noastra e de sase ori mai scurta si e tot timpul impodobita frumos cu pietre.

Bun, sa revenim la poveste. Duminica la prima ora plec spre Valea Prahovei cu Sab, Gump si Dragos cu un singur plan in minte: sa coboram pe placi si schiuri carpul din Sinaia. Dau un telefon la cabina si mi se spune ca nu e zapada, iar instalatia lui Sarbu nu urca azi din cauza vantului. Suna si Gump ca nu era sigur de ce i-am povestit si i se confirma ca asa e. Pai...sa fie Predeal ca arata bine pe camerele web. Zis si facut, l-am lasat pe Dragos in Busteni, el urma sa urce pe Valea Cerbului iar noi ne-am vazut de drum pana la destinatia Predeal. Prima surpriza nu s-a lasat asteptata, nu am platit parcarea iar la telescaun erau maxim zece masini. Zapada aveam peste tot, iar atmosfera era deosebita.

Fac o urcare pe piei si las primele S-uri ( bine, e mult zis S-uri, zapada era cam grea si s-a lasat cu o linie cam dreapta si multa topaiala ca sa tin varfurile la suprafata, dar mi-a placut). La 10 30 au dat drumul la telescaun si hop si a doua surpriza: nu exista puncte, abonamente... pentru a urca cu telescaunul lui Sarbu din Predeal trebuie sa platim 16 lei urcare. Il injur dulce pe patronul Telefericului SA cu tot cu proteveul lui si cumpar trei urcari ( 48 de lei ....asa ca e criza).

Cum a iesit? Pai a fost bine, cred ca e a doua oara cand am schiat in Predeal si nu am dat de pietre sau de gheata si am prins un pulvar de 40 de cm ( in unele zone sarea bine de 50).

Sab in actiune:

Catalin:

Malutzu:

Si je:

Cam a asta a fost gasca cu care am schiat pe partie, grupul skivirusatilor:

La a treia coborare ma intalnesc cu Silvia si Catalin care urcau spre cabana Garbova cu schiurile de tura. Scot pieile, pun legatura in modul walk si incepem urcusul spre Clabucetul Taurului. Ce am gasit sus, nu pot sa descriu in cuvinte si nici in imagini ( pozele sunt facute cu telefonul mobil). A fost o tura foarte scurta dar a iesit neasteptat de frumoasa:

Poza facauta de Catalin Pobega. Am reusit "performanta" sa alunec ( ca schi nu pot sa numesc) cu piele de foca, claparii desfacuti si legatura lasate in modul walk. Interesanta experienta:

28 noiembrie, prima zi de schi in Ciucas pe Valcelul lui Horatiu

Schi in noiembrie.

Gasca: Geo, Matei si Gump.

De cand eram student si mergeam cu personalul de 6 si 10, mi-a placut sa incep sezonul mai devreme daca omatul se aseaza la munte. Asa am facut si acum 6 ani dupa ce mi-am cumparat primele schiuri: Salomon L'Equipe Pro Link de 195 ( un prieten a crezut ca sunt doage de schi fond cand le-a vazut prima data), cu o latime de 52 de mm la mijloc, cu care am alunecat pentru prima data de ziua Romaniei pe Carpul cel mare si greu, marea sperietoare a incepatorilor sau a schiorilor de nivel mediu. E o iesire greu de uitat, a fost pentru prima data cand am schiat in zapada mare si am reusit performanta sa cad de zece ori ( sau de mai multe ori, nu mai stiu exact ca eram tot timpul pe jos) la o singura coborare. Eram toti studenti, avand o tehnica de mari incepatori, fara bani, cu schiuri si placi cumparate la sh ( la cele mai mici preturi de pe piata). Ne-a luat aproape o ora sa coboram de la 2000 pana la cota 1400, dar ne-am distrat mult si ne-am ales cu o amintire buna de povestit la nepotei.

Dupa multe planuri propuse, schimbate si iar modificate Matei vine cu varianta finala sa schiem pe Valcelul lui Horatiu in Muntii Ciucas. M-am uitat pe camere, parca era ceva praf la munte dar nimic deosbit. Nu e problema, daca nu pare ok la Muntele Rosu, ne oprim la berici si fripturi la carciuma de acolo.

Si asa am facut, dupa un Ciuc ( ca Ciucas nu aveau ???!!!) si o omleta cu cinci feliute de cabanos ( taiate foarte foarte fin, ca sa nu atarne greu, mama lor de zgarciti) am pornit la drum spre Varful Muntele Rosu. Am plecat cu schiurile in carca (plus o placa in spinerea lui Gump) si ne-am pierdut timpul cu multe glume legate de ce o sa schiem pe Valcelul lui Horatiu ( pe iarba verde si pe floricele frumoase). Matei ne arata valcelul si se suie pe schiuri. Asta e, avem putina zapada hai la vale ca trebuie sa iasa ceva bun. Si asa a fost, am dat primele viraje pe un valcel lin, cu multe poienite pline de zapada. Nu am ratat pietrele, cine le-a pus acolo nu s-a gandit la talpa schiurilor noastre, dar a iesit frumos. Pe mine m-a mancat in fund sa las casca la masina iar ochelarii de schi in ghiozdan. Urmarile puteti sa le vedeti in aceasta poza si va rog sa trageti o concluzie simpla: NU FACETI CA MINE.

Am facut cam trei sferturi din valcel pe schiuri si am mers cu lemnele in brate pana aproape de intersectia cu forestierul care coboara de la Cabana Ciucas. Am balaurit oleaca prin padure dar am intalnit acolo atomosfera deosebita de iarna. Ningea frumos, asezat iar copacii erau incarcati cu zapada. Am luat cateva trante cand caram schiurile in brate, sub stratul mic de zapada pietrele erau inghetate, dar am ajuns intregi la masina.

Mi-a placut mult cum a iesit si imi pare rau ca a tinut putin zapada in Ciucas, a plouat toata noaptea iar a doua zi totul era maro. Acum e canicula la munte si iarna se lasa iar asteptata.

Va las sa cititi povestea lui Gump:

http://sabisigump.wordpress.com/2010/11/29/ciucasul-si-powder-ul/

Porti naturale:

Gump:

Matei:

Asa cum zicea Matei: megaboscheti

Si cateva poze facute de Matei:

Putina actiune si ranjetul imens pe care il aveam dupa primele viraje:

Geo, Matei si Je:

Vorba colegilor de la munca cand m-au vazut a doua zi cu arcada mare cat o ridichie: am avut cheia de la boscheti.