Maratonul Piatra Craiului 2009

Fuse si se duse si MPC 2009. 41 de km superbi, un concurs unic s-a terminat asa cum ne-am propus: noi doi trecand linia de sosire. Noroi pana in gat, o ploaie mocaneasca a completat un decor indragit doar de Bacovia . Cam asta era starea la inceputul cursei:

Copacii albi. copacii negri Stau goi în parcul solitar Decor de doliu funerar... Copacii albi, copacii negri, negre...
în parc regretele plâng iar...
Cu pene albe, pene negre O pasăre cu glas amar Străbate parcul secular... Cu pene albe, pene
în parc fantomele apar.
Şi frunze albe, frunze negre; Copacii albi, copacii negri;
Şi pene albe, pene negre, :
Decor de doliu, funerar...
în parc ninsoarea cade rar... (bine...ploua rar dar merge si asa)


Balti cat drumul, gropi, paduri defrisate, vant rece si ploaie, ploaie peste tot, nervi...copii care ne-au incurajat de pe marginea drumului ce urca spre Magura, oameni prin sate care ne indemnau sa alergam mai repede ca suntem tineri, salvamontisti care ne spuneau ca mai avem putin si suntem pe primul loc :)), organizare perfecta, oameni antrenati, timpi foarte buni, momente dificile, stari de voma; am avut de toate la acest maraton...Ma bucur ca am participat, la anu o sa fim si mai motivati si Bravo Diana!!!!!
Saimon, eu si Diana:

Dor de munte, dor de Bucegi

Ma indrept spre culmile inalte. In dreapta drumului ce duce spre Poarta Branului se vede Valea Gaura, acolo totul pare un vis invaluit de albul diminetii reci de toamna. Ora 7 ma gaseste singur pe ulitele Branului, cu un singur plan sa urc spre cetatea Bucegiului. Ultimul si primul antrenament pentru Maratonul Craiului ( suna aiurea dar concursul acesta simt ca imi sufla in ceafa), cu un plan maret sa plec din Bran, urcusul sa fie pe Gaura, sa cobor pe Valea Ialomitei, din Pestera sus la Babele si coborarea spre Busteni sa fie pe Jepii Mici. Anul trecut la MPC am alergat ca Gigi la inceput sa fac si sa dreg, dar dupa 4 ore urma sa renunt ca un praslea mic si bleg.





Cascada Moara Dracului:


Valea se deschide si cabana Omu pare din ce in ce mai aproape.


Valea Moraului:

Poate cel mai frumos varf din Bucegi: Vf Bucsoiu

Muntii Neamtului si Ciucas:

Cataratorii patrei, la Omu erau n straini si o mana de romani. Si ce romani, plini de curaj si mari alpinisti:

Intalnierea cu Radu, prietenul verisoarei preaiubite din Japonia: Salut prietene, mergem impreuna ca singur e cam naspa, frica mare de urs! Au trecut 3 ore jumate de cand am plecat din Bran, un timp bun pentru o drumetie dar pentru MPC cam slabut.

Costila:

Aproape de Cerdac drumul spre Valea Ialomitei coboara lin, pe Radu nu l-am vazut de ceva saptamani, aveam chef de povesti asa ca o luam usurel pana aproape de telecabina de langa hotelul Pestera.


Cascada mare de pe Valea Ialomitei, nu era asa de mare, toamna apare ca un firicel mic si timid.


Urcam spre Babele, accelerez putin vreau sa urc fara pauza dar simt ca nu are rost sa fortez, urmeaza o coborare care doboara picioare pe Jepii Mici.

Si Sfinxul, suntem la Babele, mancam o ciorba, bem un ceai cald si lenevim o ora. Nu e graba, nu ne prinde noaptea pe drum de aici o luam usurel pe Valea Jepilor:





Urmeaza un weekend de pauza ( la munca pentru binele meu si al firmei), si marela maraton din Crai. Anul acesta o sa particip cu Diana, nu exista proba de mixt ( ce fain ar fi fost) dar vreau sa alergam si sa ajungem la Finish impreuna. Nu conteaza timpul ca nu suntem noi sportivii patriei dar de data asta trebuie sa trec linia de sosire.

Plimbarica usoara prin Crai ( Piatra Mica)

Dimineata devreme, pe la 8 si 10 ne intalnim cu Dragos in Zarnesti. Planuri mari sa facem munti si creste dar...unde sunt muntii? Vreme infecta asa cum au anuntat la teveu, doar o urma de Piatra Mica se zarea printre nori. Parcam ca bosorogii masina la fantana lui Botorog, sa nu obosim (greu la deal pe forestierul din Zarnesti), urcam usor pana in Poiana Zanoaga dar...unde e poiana? Vremea si mai naspa, ploua mocaneste, nu vedeam mare lucru, lenea mare ne ducea usor spre Curmatura si planuri mari de a sta la vin fiert in cabana ne veneau. Si asa am facut.


Daca ar fi sa fac un top al cabanelor de pe plaiurile noastre iubite si indragite, Curmatura ar fi printre primele locuri, ca are o terasa misto.
Pe la 11 si ceva, greu, tare greu parasim cabana si urcam incet spre Piatra Mica. Si incet am ajuns pe Varful Piatra Mica.


Varful Turnu:



Zarnestii vazuti de pe Piatra Mica:

Sorelul in Poiana Zanoaga:

Pentru duminica se anunta vreme ceva mai buna asa ca, ne-am retras in Cheile Gradistei, pentru odihna, ciorba si o bere buna.