Ski pe Pripon

Am ramas in urma cu aceasta postare, dar nu e graba, o povestim acum ca nu se supara nimeni.
Nu am fost pana acum pe Valea Priponului, mi-am propus sa ajung vara, fara zapada la o drumetie de o zi, dar maretul meu plan a picat de mai multe ori. Nu mai stiu motivul, nici nu vreau sa intru in detalii, cert e ca Priponul trebuia facut pe schiuri in luna lui mai.
Vineri primesc un telefon de la Bogdan, iar obiectivul nostru era clar, sambata 28 aprilie urma sa coboram Valea Priponului pe doage.
Fac o mica paranteza aici, incerc sa evit vaile de abrup in lunile martie si aprilie din cauza pericolului mare de avalansa, dar anul acesta a fost unul special, zapada s-a asezat asa cum trebuie in Bucegi si a fost prima data cand am schiat din martie pana in mai pe vaile de abrupt. Si bine am facut, fara sa exagerez am prins pe data de 28 aprilie cel mai bun omat de cand m-am apucat de ski.
Prefer stabilitatea zapezii din luna mai, dar nu e o regula, anul trecut pe 21 mai am fost prins de o mica avalansa pe Valea Morarului, sub varful Omu. Nu te joci cu muntele, asa am facut atunci si ma bucur ca am scapat integ fara nicio zgarietura. Am avut noroc, stiu ca nu o sa se intample la infinit si trebuie sa pun siguranta pe primul loc.

Urcam cu prima cabina si urmeaza o cursa nebuna spre releul Costila. Stabilim un nou record, in 40 de minute suntem langa intrarea din Valea Malinului. E un nou record, ne mandrim cu el.

Claia Mica si Claia Mare. Avem parte de o zi superba:


Punem piele la treaba si fuga spre releul Costila. Suntem rapizi, zapada e putin inghetata iar noi inaintam foarte usor:


Happy:


Temerarii:


Cetatea Bucsoiului pare impunatoare din acest unghi:


Malinul era plin de zapada la sfarsitul lui aprilie. A venit canicula...si s-a dus toata, nu stiu cum o sa fie la Cupa Malinului. Pacat...


Ne echipam si incepem coborarea pe o zapada PERFECTA:


O ultima privire spre Varful Omu si Valea Cerbului:



Sa inceapa distractia. Omatul era putin dezghetat, cantul intra maxim 5 cm in "partia" noastra naturala. Fara sa exagerez, a fost cea mai buna zapada pe care am prins-o pana acum pe o vale de abrupt. Aproape la fel de buna ca pulvarul rece din mijlocul iernii :). Tipam de fericire, eram ca niste copilasi care au gasit jucaria perfecta.


Happy dog:


Seful de trib:


Se vad si Coltii Morarului:



Bordaras fugarit bine de Happy:


Cosmin aluneca elegant azi, tipul stie cu ce se mananca acest sport:


Urmeaza retragerea din Valea Priponului. Nu putem sa trecem de saritoare cu bolovan si continuam coborarea pe brana unde a murit Nea Radu. Ne oprim pentru o pauza ceva mai lunga in poiana Priponului, si savuram in liniste peisajul impunator, intinsi pe un covor superb de braduse. Panorama e colosala aici, vorba lui Bogdan, zici ca esti in Elvetia:).


Urmeaza retragerea pe Valea Cerbului. Coboram pana aproape de limita paduri, la 1600 de m altitudine. A fost o aventura lunga de aproape 900 m diferenta de nivel. Asa ne place, noi pentru schi ne-am mobilizat inca de la prima ora.

Bogdan la proba de slalom cu Dynastarul:



Mergem pe firul vaii. Se poate:


Cum ziceam, peisajul te lasa fara cuvinte. IUBESC BUCEGII, ei sunt muntii pe care-i port in suflet:


La 15 eram acasa in Ghencea, a fost o cursa nebuna contra cronometru, dar efortul mi-a fost rasplatit cu o seara superba alaturi de Diana si Happy in parcul Herastrau. Mi-am dorit mult ca in acea zi sa schiez o vale si sa-mi petrec timpul ramas cu sotia mea.
Multi nu or sa ma inteleaga de ce am facut acest efort, in ultima vreme am incercat sa gasesc o solutie eleganta si sa-mi petrec cat mai mult timp in familie, fara sa renunt la marea mea pasiune.