Valea Malinului are ceva special si o consider cea mai frumoasa vale din Bucegi.
Sper sa reusesc si in iunie sa o cobor pe doage pana in Poiana Malinului si sa o urc la loc la coltari si piolet, asa cum am facut in ultimii ani. Suna bine pentru o tura de schi-biciclism de cea mai buna calitate, dar trebuie sa prindem si o fereastra de vreme buna, o rariate in aceasta perioada a anului.
Pot sa zic ca sunt fericit, am schiat cat am putut de cursiv intrarea de la Releul Costila. E o intreaga discutie aici, ca are pana in 50 de grade, ca are peste, dar pot sa confirm ca e o intrare serioasa, care iti pune serios nervii la incercare.
Pana acum nu mi-a iesit asa cum trebuie, m-am blocat, am derapat, dar am fost de fiecare data departe de ce puteam. Nici acum nu arata prea bine, clar nu o sa castig un premiu pentru impresia artistica, dar important e ca am ajuns cu bine jos si am schiat-o in conditii foarte bune. Zapada era inghetata si orice greseala pe o panta constanta de +45 de grade, m-ar fi trimis in lia de stanci din partea inferioara, pana la intrarea pe firul vaii, dar era o gheata foarte schiabila, care nu mi-a pus niciun fel de problema.
Mai jos am prins o ortopedica de manual, "fresh" de 30 de cm peste un firn tare, o zapada "putreda", imposibil de virat.
Dar surpriza a venit dupa Poiana Malinului, acolo era firnul vechi, excelent, care a mers pana la Hornul Pamantos.
Si cateva viraje din canionul inferior. Aici era cea mai buna zapada.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu