E traditie ca de ziua mea sa pleacam cu gasca mare pe muntii patriei: acu 4 ani am iesit pentru prima data cu cei dragi la Curmatura, au urmat Malaiesti si Sambata iar anul acesta iesirea a fost ceva mai scurta, de o zi in Bucegi. Cei din Constanta nu au reusit sa ajunga ( Florin si Turcu erau plecati peste mari si tari ), bani de un weekend intreg nu aveam asa ca alegerea a fost simpla: Valea Seaca dintre Clai cu Diana, Corina, Dragos, Mugurel, Mihai, Adi si Vasi.
Traseul: Busteni- Valea Seaca dintre Clai-Braul lui Raducu-Jepii Mari- Busteni- Terasa si bere.
Intrarea e simpla se urca pe Jepii Mari si prima vale care ne iese in cale e Seaca dintre Clai, ca reper se vad doi copaci plini de vegetatie, cazuti la intrarea in traseu.
Am avut noroc, vremea a tinut cu noi, a fost asa cum speram: nici prea cald, nici prea rece cu ceva nori albi si un mic plafon la jumatatea vaii.
Prima saritoare are 25 de m, nu e grea dar cere ceva atentie: ( am gasit un piton la jumatea saritorii, noua ne-a fost de mare folos):
Saritori ceva mai mici, nu ne-au pus probleme:
Aici am tremurat putin, stanca era uda, pentru mai multa incredere Vasi a scos coarda (omul a carat o coarda de 70 de m pentru a evita orice surprize):
Unii prin dreapta altii prin stanga:
Aici Vasi s-a plictisit, a scos papuceii de carat si a dat o surplomba la liber ( noi muritorii de rand am ramas cu gura cascata si ne-am strecurat prin spatele bolovanlui):
Mihai a luat-o prin dreapta saritorii, cu ceva emotii a ajuns pe firul vaii:
Mugurel in actiune:
Seaca dintre Clai are ceva special: doua ( chiar trei saritori daca esti slabuta ca Diana) iesiri prin crapaturile bolovanilor prabusiti in vale, acolo inveti si "improvizezi" toate "tehnicile" de impins in fund, maini, picioare, umeri ( cazul meu): un ramonaj tare ciudat dar foarte util.
Am fost 8 oameni dar ne-am misat bine, in 3 ore eram sus in Braul lui Raducu. Ceva pauze la saritorile expuse, acolo nu ne-am grabit si unde a fost cazul Dragos sau Vasi au scos coarda:
Stanca uda ne-a dat emotii pe final, saritorile nu erau expuse dar riscam sa ne lovim serios la maini si picioare daca nu eram atenti:
Ultima saritoare serioasa:
Mai sunt 200 de m diferenta de nivel care se dau pe o carere foarte inclinta, ce scoate sufletelul din tine. Aici Diana s-a dus glont, fara pauza pana la intersectia cu Braul lui Raducu; nici nu stiu ce sa zic, daca nu avea probleme de sanatate acu o saptamana sigur ne miscam mai bine la Maratonul Piatra Craiului, dar ma bucur ca si-a revenit si la anu speram la timpi ceva mai buni.
Pauza de masa, povesti, zambete, putina apa si ciocolata:
Cascute fericite:
Pe Braul lui Raducu cararea e bine conturata, iar coborarea pe Jepii Mici ...hmmm...clasica, cu multi pantofari, peturi si pungi de plastic ( ca la romani).
