Jepii Mici si Jepii Mari

Jepii Mari si Jepii Mici in primul weekend de toamna: o tura care poate fi considerata de multi ca fiind una banala, pentru noi a fost o iesire pe munte cu adevarat speciala. Cred ca am uitat complet de Jepii Mici si de cararea ce urca abrupt spre Cabana Caraiman. E un traseu ceva mai dificil, dar asta nu ne-a speriat si am luat-o pe micuta Bianca pentru inca o drumetie frumoasa prin abruptul Bucegilor. Am intalnit tot felul de oameni pe acest traseu, de la un tip care mergea descult si fara tricou in zona lanturilor, pana la pantofarii clasici cu adidasi albi Nike si pungi de supermarket in loc de rucasc de munte. Dar noi eram caliti cu aceste imagini dupa o vara petrecuta pe traseele marcate din Bucegi si "tabloul" cu oameni "rataciti" pe munte ni s-a parut unul clasic. 
Nimic nou aici, dar valea asta e cu adevarat speciala...pacat ca e umblata de cine nu trebuie. Recunosc ca traim intr-o tara libera si fiecare cetatean are dreptul sa faca ce vrea. Nici noi nu vrem sa traim intr-un format clasic, ferit de riscuri, stres si putina aventura  si am avut placerea sa urcam cu Bianca prin imensitatea Bucegilor, pe langa cea mai expusa carare din acest masiv, ce ne poarta spre Cabana Caraiman. A fost o zi superba de inceput de septembrie, la inceput cu un soare timid ce s-a lasat asteptat putin, dar care s-a terminat intr-o lumina perfecta de toamna si cu o sedinta foto cu cea mica, aproape de cantonul Jepii Mari. Acolo Bianca s-a simtit excelent, timp de o ora ne-am jucat cu ea si cu cateaua, am stat la povesti cu turistii ce coborau spre Busteni si ne-am bucurat de un soare cald si de un peisaj deosebit. A fost o zi pe munte cu toata familia, asa cum ne place noua mai mult si ma bucur ca am petrecut-o iar in Bucegi, pe carari bine stiute dar care capata de fiecare data un farmec aparte.

Noua ne-a placut mult, nu ne-am grabit, desi Jepii Mici i-am urcat in mai putin de trei ore ( 02:43:54 mai exact si 1100 m diferenta de nivel din fata masinii) si am vazut pentru prima data locul de unde poti intra cu schiurile pe Valea Jepilor. E o coborare extrem de expusa care poate fi facuta in martie sau aprilie ( asta daca conditiile sunt ok si riscul de avalansa e mic) si sincer nu stiu daca o sa apuc sa o fac prea curand. Simt ca inca nu pot, dar intr-un viitor indepartat sper sa am ocazia sa schiez si aceasta vale cu un partener de incredere. E o provocare care trebuie luata in calcul, fara aceste ganduri simti ca viata intr-o rutina clasica...

Am pus multe poze, unele au calitate slaba, altele nu...dar pentru mine toate sunt frumoase si merita sa fie "expuse" pe blog:

Valea Seaca dintre Clai

E traditie ca de ziua mea sa pleacam cu gasca mare pe muntii patriei: acu 4 ani am iesit pentru prima data cu cei dragi la Curmatura, au urmat Malaiesti si Sambata iar anul acesta iesirea a fost ceva mai scurta, de o zi in Bucegi. Cei din Constanta nu au reusit sa ajunga ( Florin si Turcu erau plecati peste mari si tari ), bani de un weekend intreg nu aveam asa ca alegerea a fost simpla: Valea Seaca dintre Clai cu Diana, Corina, Dragos, Mugurel, Mihai, Adi si Vasi.

Traseul: Busteni- Valea Seaca dintre Clai-Braul lui Raducu-Jepii Mari- Busteni- Terasa si bere.

Intrarea e simpla se urca pe Jepii Mari si prima vale care ne iese in cale e Seaca dintre Clai, ca reper se vad doi copaci plini de vegetatie, cazuti la intrarea in traseu.

Am avut noroc, vremea a tinut cu noi, a fost asa cum speram: nici prea cald, nici prea rece cu ceva nori albi si un mic plafon la jumatatea vaii.

Prima saritoare are 25 de m, nu e grea dar cere ceva atentie: ( am gasit un piton la jumatea saritorii, noua ne-a fost de mare folos):

Saritori ceva mai mici, nu ne-au pus probleme:

Aici am tremurat putin, stanca era uda, pentru mai multa incredere Vasi a scos coarda (omul a carat o coarda de 70 de m pentru a evita orice surprize):

Unii prin dreapta altii prin stanga:

Aici Vasi s-a plictisit, a scos papuceii de carat si a dat o surplomba la liber ( noi muritorii de rand am ramas cu gura cascata si ne-am strecurat prin spatele bolovanlui):

Mihai a luat-o prin dreapta saritorii, cu ceva emotii a ajuns pe firul vaii:

Mugurel in actiune:

Seaca dintre Clai are ceva special: doua ( chiar trei saritori daca esti slabuta ca Diana) iesiri prin crapaturile bolovanilor prabusiti in vale, acolo inveti si "improvizezi" toate "tehnicile" de impins in fund, maini, picioare, umeri ( cazul meu): un ramonaj tare ciudat dar foarte util.

Am fost 8 oameni dar ne-am misat bine, in 3 ore eram sus in Braul lui Raducu. Ceva pauze la saritorile expuse, acolo nu ne-am grabit si unde a fost cazul Dragos sau Vasi au scos coarda:

Stanca uda ne-a dat emotii pe final, saritorile nu erau expuse dar riscam sa ne lovim serios la maini si picioare daca nu eram atenti:

Ultima saritoare serioasa:

Mai sunt 200 de m diferenta de nivel care se dau pe o carere foarte inclinta, ce scoate sufletelul din tine. Aici Diana s-a dus glont, fara pauza pana la intersectia cu Braul lui Raducu; nici nu stiu ce sa zic, daca nu avea probleme de sanatate acu o saptamana sigur ne miscam mai bine la Maratonul Piatra Craiului, dar ma bucur ca si-a revenit si la anu speram la timpi ceva mai buni.

Pauza de masa, povesti, zambete, putina apa si ciocolata:

Cascute fericite:

Pe Braul lui Raducu cararea e bine conturata, iar coborarea pe Jepii Mici ...hmmm...clasica, cu multi pantofari, peturi si pungi de plastic ( ca la romani).