Piscul Baciului cu Diana si Dragos

Ne doream mult sa facem o tura de o zi iarna in Piatra Craiuliu. Stiam ca e putina zapada asa ca planul trebuia sa fie maret: lasat masina la bariera de langa Prapastii, urcat pe langa refugiul Grind pana in creasta si de acolo pana la Ascutit. De acolo jos la Curmatura si noaptea plan de balaurit pe drumul forestier ce duce prin Prapastii. Asa am vrut dar nu ne-a iesit :).
Diana s-a bucurat "nespus de mult" cand am coborat din pat la o ora decenta : 4 20 dimineata sau noaptea, la cat de adormiti eram nu ne-am dat seama. La 5 si 10 eram la Favorit, de unde l-am pescuit pe Dragos si de acolo spre Zarnesti. Fara pauza de susu am fugarit masina pana la bariera de langa limita parcului national si de acolo spre fosta zona La Table prin Cheile Pisicii.


In zona Grindului padurea plangea, fara mila s-a defrisat tot


Pauza de masa scurta la Refugiul Grind care arata bine cum intri, ai soba si am gasit si niste lemne uscate puse pentru turisti.


Omat cam zero, doar pe vacelul mare care e o zapada tare, acolo culmea nu ne-am pus coltarii dar l-am rugat pe Dragos sa ne faca urme cu bocancii lui de iarna. Pentru Diana a fost prima expeirenta cu pioletul, si s-a descurcat ok.



Creasta nu ne-a intampinat asa cum am fi vrut, vizibilitate mica si sus o placa mare de zapada inghetata care ne-a calmat dorinta de a face creasta nordica din Varful la Om pana la Ascutit. Era 13 30 si ziua era prea scurta ca sa coboram din creasta noaptea la frontala.


Vantul sufla puternic, Diana a fost culcata la pamant si hotararea a fost clara, ne intoarcem pe unde am urcat.

La coborare a fost ceva mai greu, zapada a inghetat si zonele expuse ne-au pus mari probleme. Am folosit cat am putut pioletii, Diana s-a speriat putin dar intr-un final fericit am ajuns cu bine la refugiul din vale. Sfat, folositi creasta: Coltii Gainii, e expusa la soare, are putina zapada si riscul de avalanse e minim. Pe noi ne-a mancat sa coboram pe drumul de vara si rau am facut.


Noaptea ne-a prins in Prapastiile Zarnestilor, acolo era o gasca de salvamontisti din Zarnesti care faceau catarari pe traseele amenajate din chei ( noi ne uitam si iar ne uitam, ca de facut ceva acolo ni se pare cam imposibil, traseele mi se par de la dificiltate mare in sus).
La intoarcere 2 L de cola si multi km papati cu Sandarica.

Rosu de Crai, primul rasarit prins pe creasta Craiului

Anul 2008 cred ca l-am petrecut in Crai, nu am numarat iesirile dar au fost multe + un maraton mai putin placut, abandon ca tiganu la mal :(. Se anunta un weekend minunat cu cer albastru ( si avioane pe cer) si temperaturi faine pentru perioada asta asa ca optiunea era clara: sus in creasta Craiului. Am adus gasca mare, am facut multe promisiuni ca aduc lumea pe munte asa ca l-am luat si pe Radu Negoita cu o tipa, imi pare rau dar i-am uitat numele ( hehehe un Valcean consatean cu scumpa mea verisoara Mihaela), pe Marian care era amorezat rau, Diana mea, Diana lui Dragos si Dragos . Am lasat bagajele la Curmatura si am urcat sus in Piatra Mica. Super zi super soare si multe poze cu Bucegii si Leaota. Frumos tare.







A doua zi scularea devreme, Dragos ma mangaia cu vorbe dulci in gand cand am dat trezirea la 5 si 20 dimineata dar a meritat. Am urcat pe lanturile ce duc spre Varful Turnu la frontala si am prins un rasarit de nota 10 + pe creasta.


Am urcat pana pe Timbalul Mare si am coborat pe drumul ce duce direct la Curmatura din Refugiul Ascutit. Eu am parasit gasca ca trebuia sa ajung la 14 in Zarnesti unde aveam sa fiu pescuit de sorelul si dus am fost la Cluj. Gasca s-a intors in Bucuresti pe un trafic minunat specific sfarsitului de saptamana :), traiasca DN1 si soferii care se plimba pe acolo.

Gasca mare de ziua mea

Am aruncat o vorba prietenilor din Constanta : Hai bah pe munte de ziua mea ca e ieftin si bun! Am auzit un discret: ne gandim si eram convins ca sunt slabe sanse sa vina cineva ca na…distanta e cam mare din Constanta pana la munte si nu mai era vara, asa ca nu pareau prea motivati. Si ce sa vezi, primesc peste cateva zile un OK cat mine de mare cum ca…sa fiu pregatit pentru o gasca de 11 constanteni dornici de mers pe munte+prietena mea Diana , Marian (fostul coleg de la ING) Adi si prietena lui ( urma sa-i pescuim din Busteni sau Rasnov). Vineri noaptea lumea a ajuns la mine, am mancat pizza si somn la discretie dar, nu prea. Romanu ne-a demonstrate ca un sforait sanatos nu ne lasa capul jos, pacat ca nu l-am inregistrat, aveam ce pune pe net. Scularea de dimineata, am luat-o pe Targoviste-> Sinaia-> Paraul Rece-> Rasnov de unde i-am pescuit pe Adi si iubita lui-> Zarnesti -> Poiana Marului si la Complexul Sambata am lasat masinile cat mai aproape de intrarea in traseu , cu un mic popas la un Supermarket in Sambata de Sus de unde am luat carnociori dobrogeni ca sa-i punem pe foc cand ajungem la cabana. Ma asteptam sa am problem e cu o gasca asa de mare si cu 2 ore de lumina dar surpriza, au mers foarte foarte bine.

Am avut si ceva aventura: era sa trecem paraul Sambata direct prin apa, noroc cu Marian,Adi si cu mine :), am muncit la un mic pod facut din busteni purtati de o viitura care a spulberat tot ce a gasit in cale acum doi ani. A iesit asa cum trebuie am trecut toti fara probeleme folosind si betele de schi.

Primii pasi facuti pe podul de pe paraul Sambata:

Era sa uit, si el a dat o mana de ajutor, l-am gasit acolo si ne-a fost de mare folos ( din pacate nu i-am retinut numele dar bun baiat):

O parte din gasca:

La cabana ne-am incalzit cu un vin fiert, ne-am cazat la gramada si am pierdut vremea prin sala de mese la povesti.

A doua zi poza de grup si carnaciori dobrogeni facuti pe gratar sau in bat. Ca gust…hmmmm….se puteau manca si cam atat.

Am prins o v vreme excelente de dimineata, am facut un traseu scurt dar frumos pana la chilia lu nu stiu care si intoacerea la masini.

La chilia lui nu stiu care:

La intoarcere pesisaj de toamna cu cer albastru


Pe DN1 am provocat aproape de Ucea o frumusete de accident cand am intors masina din prima dupa un semafor. Militianul mi-a zis ca nu sunt de vina si am scapat cu o amenda amarata de 30 si ceva de roni ( bine...amenda era asa mica daca o plateam in 48 de ore) dar cu multe ore pierdute pentru cei care aveau sa mearga in Constanta. Aveam sa aflu a doua zi ca au ajuns acasa la 4 dimineata si in acceasi zi toti au mers la munca ( sper cu zambetul pe buze).
Le multumesc ca au venit si sper sa fie o traditie pentru cei din Constanta, de ziua mea sa iesim pe muntii patriei dar o sa aleg un munte ceva mai aproape de Bucuresti. Cred ca la anu o sa fie cabana Leaota.

Varful Moldoveanu si Elodia

Trebuia sa pun si aceasta tura. Seful m-a lasat sa plec de miercuri in Constanta sa iau masina taticului si pe scumpa mea Diana :) ( intrase in vacanta de vara si avea timp de o iesire ceva mai lunga) ca na, e mai usor asa in Fagaras, cu trenul e o mare aventura sa mergi pe jos cel putin 20 de km in camp. Unii vor asta, simt cu adevarat aventura, mie nu mi se pare o mare performanta si prefer sa las masina cat mai aproape de intrarea in traseu, langa un mini camping fulll de manele si gratare. Drumul spre cabana Sambata e si nu e frumos, a fost o mare viitura acum doi ani si se vad copacei dusi la vale de apa dar, gasesti o gramada de cascade si drumul e usor, foarte bun ca a doua zi urma traseul cel mare. Ce ne-a surprins la cabana...eram singuri singurei. Pai cum asa, in luna august nu gasesti romanasi pe munti, poate e bine :D ca vrei si putina liniste.

A doua zi vremea superba, depasim aproape de Fereastra Mare un grup de 20 de nemtalai condusi de seful salvamont Victoria si ne trezim cu un caine de la cabana, un pui de doua luni frumusel foc. Mai tarziu am aflat si numenele puitului: mica noastra vedeta Elodia.

Vreme de vis, o zi de vara asa cum nu prea vezi in Fagaras, soare si vizibilitate, drumul lung insa incepea sa scoata usor dar sigur unturica din noi :)

Si am luat-o pe Elodia in brate, am dus-o pana pe Varful Vistea si de acolo in rucsac. A stat cuminte, a dormit in bratele mele pe Varful Moldoveanu si la intoarcere, pana aproape de Fereastra mare a intrat de tot in rucsac si a dormit fara sa ne ia in seama.

Fagarasul e unic, e mare , e greu de urcat si vara, vremea se schimba din ora in ora si trebuie sa pleci cu un plan bine facut, orice retragere trebuie bine calculata. Noi am avut parte de o vreme deosebita pana la Cabana Sambata, Elodia s-a intors de unde a venit si noi am dormit 12 ore fara sa fim deranjati de cineva ( la intoarcere cabana era iar goala). Pe creasta plin de oameni, din pacate romani am intalnit maxim 8, pacat, au ajuns altii sa ne vada tara si noi sa lenevim langa mici si gratare.

Era sa uit de aceasta poza facuta la Balea in prima zi: