Schi in Austria: Ischgl-Samnaun

Dau cuvantul Dianei:

Vacanta la schi in Austria a fost un vis care desi nu a fost al meu de la inceput a devenit treptat, odata cu apropierea momentului plecarii, o experienta noua si inedita pe care abia am asteptat sa o traiesc.
Nestiind ce inseamna o statiune de schi de top, nici nu am avut asteptari prea mari, si ceea ce am gasit acolo a reusit sa ma uimeasca.Schiorii de toate varstele, partiile care se intindeau pe toate fetele muntelui, trecerea pe schiuri dintr-o tara in cealalta atat de simplu si firesc incat nici nu iti dadeai cand s-a intamplat( daca nu te uitai bine pe indicatoare si harti aveai toate sansele sa te ratacesti si sa nu mai ajungi la timp in statiunea din care ai plecat) terasele pline de oameni care stateau si se bucurau de soare si de panoramele care iti taiau respiratia, toata incantarea celorlalti schiori care se bucurau de fiecare coborare, sunt mici fragmente din ceea ce am gasit la Ischgl.
Ceea ce pot sa spun este ca, nu conteaza cat de mult stii sau nu sa schiezi, daca esti avansat sau abia ai pus schiurile in piciore, daca ai practicat schiul de mic sau ai inceput sa schiezi odata ajuns la maturitate, cand ajungi intr-un astfel de loc, plin de oameni pasionati de acest sport, e absolut imposibil sa nu te indragostesi iremediabil si sa nu iti doresti sa revii cu alta ocazie.
Este o experienta ce nu trebuie ratata,(de ce nu, si repetata) fiind prima ramane de neuitat si in primul rand trebuie impartasita alaturi de cineva drag. Cel putin asa a fost pentru mine.:)

Si povestea mea:

Mi-am dorit mult sa ajung in Austria, am facut tot felul de calcule, am primit invitatii peste invitatii, dar totul a fost lasat balta pana in primavara acestui an. Am facut cumparaturile, am incercat sa ne organizam putin si am plecat spre cararile vestului. Drumul mi se parut infernal de lung, am dormit o noapte la Arad si am condus a doua zi mai bine de 14 ore. Dar ce conteaza aceste detalii, visul s-a implinit si pe 2 aprilie am ajuns cu bine la Ischgl.

In ultimii ani multi amici au ajuns in tara valsului, au facut economii, au renuntat sa alunece pe mizeriile de partii din Romania si au condus mii si mii de km pentru o singura saptamana de schi in Austria.

Dupa iesirea la Bansko mi-a venit marea idee...

Marius: Ce ar fi sa schiem o saptamana in Austria ???

Diana: Pai...hai, de ce sa stam pe ganduri.

Nu stiu de ce, dar imi vine greu sa scriu despre prima experienta la schi in Austria. Am plecat cu ganduri mari si am ajuns repede cu picioarele pe pamant, am crezut ca nu poate sa fie experienta pe doage mai placuta, dar am ajuns la concluzia ca suntem intr-o statiune cu enorm de multe partii in care schiul e vazut ca o industrie .

Trebuie spus ca aveam la dispozitie un singur domeniu schiabil si doua tari unde puteam schia: Austria si Elvetia. La austrieci nu pot sa zic ca nu a fost frumos, cam aglomerat pentru gusturile mele, partiile erau cam inguste si puteau fi mai bine batute. Dar la elvetieni am gasit o alta poveste, ne-am indragostit de partiile si peisajele din tara vacutei Milka.

Partiile din Elvetia: zona Samnau , aici am schiat toata ziua. Retragerile le faceam pe partea austriaca cand se inchideau instalatiile:

Nu vreau sa exagerez, dar la prima ora partiile din Elvetia aratau perfect si aveau mai multa zapada natura. Erau usoare sau rosii, dar ce conteaza cand gasesti telescaunele pustii si zapada minunata:

Si Austria:

Terasa Pardoarma ne-a placut mult. Privelistea era superba si am gasit calea spre Romania inscriptionata pe un schi. Fagaras 1442 km, nu stiu de ce nu au ales Bucurestiul, o fi prea urat sa merite numele pe un schi vechi din anii 80:

Si romanii cu care ne-am intalnit.

Paul, el ne-a aratat multe zone frumoase pe partea austriaca. Trebuie sa-i multumim, cu el am facut ski-safari o zi intreaga ( a fost cea mai frumoasa experienta pe partiile din Ischgl). Pe noi ne-a impresionat ca om, am stat la povesti si am bericit-o cu spor in scurtele noastre pauze. Schiaza superb cu Movement Source, un lemn de freeride facea carving fara nicio problema:

Si Silviu, un constantean in drum spre Elvetia. Am schiat o zi impreuna, si am ajuns pe negrele care pleaca de pe varful Palinkopf:

Poate exagerez dar neagra din mijloc, cea subtirica, avea o panta asemenatoare cu Valea Malinului. Pana jos nu te lasa, munceai mult si satisfacia venea la final. Pe gheata nu am ce cauta pe aceasta partie, orice cazataura se poate lasa cu un final dureros ( am inteles ca multe elicoptere au intervenit in aceasta zona):

Drumul spre Samnaun , partia 80 sau drumul Duty Free:


O avalansa monstru ne-a mutat inima din loc, s-a oprit pe partie dar intensitatea ei a scazut mult in zona plata si nu au fost victime. Pentru 20 de secunda avalansa a fost ca o cascada de 250 de m, noroc ca nu eram aproape de locul in care s-a scurs zapada:

Panorame:

Diana ne arata ca stie meserie:

Si balaureala, singura zi cu materie pufoasa:



Cam asta a fost povestea noastra in Austria, ramanem cu super iesirea pe PITZTALER GLACIER si amintirile frumoase din Ischgl si din Tirol. Au austriecii o tara deosebita, pacat ca nu ne-am nascut acolo.

Drumul nostru spre casa e lung si urmatoarea oprire a fost la Budapesta. Si aici e o poveste, trebuie sa ramenti pe frecventa blogului pentru mai multe detalii.