Povestea lui Saimon (fara el nu as fi terminat Maraton 7500. AM FOST O ECHIPA):
Echipa GHENCEA TRAIL (Florin Simion si Marius Dumitrel) - Proba HobbyNu radeti de numele nostru. Am cautat sa faca referire la ceva elemente comune.
Ideea participarii la 7500 era mai veche. Am tinut mortis sa "mergem" la Elita, dar Marius m-a temperat si ne-am propus sa scoatem un timp bun la Hobby.
Nu am facut nici un antrenament impreuna (in ultima vreme). Insa eu aveam ceva maratoane in picioare anul asta, iar Marius stie bine muntii, desi e constantean.
Am ratat startul, impreuna cu echipa formata din Adrian si Catalin. Si am inceput ceva ce mie imi place, sa recuperam. Depasind pentru moral, am avut ocazia sa salut cativa dintre cunoscuti, mai ales pe Diana si Ana. Evident am pierdut multa energie acolo, dar am ajuns la Vf. Omu intr-o ora si 20 min.
Minunandu-ma de cat de bine merg echipele de mixt, am inceput coborarea. Insa pentru ca ne "plictiseam" am zis sa ne ratacim putin si am ajuns intr-o fundatura, asta dupa ce am trecut de 3 ori apa, pana la genunchi.
Am revenit la poteca, intalnind 3 echipe pe care le stiam mult in urma noastra. Am ajuns la Gura Diham in 3 ore.
Si pe urmatoarea urcare Marius ma "tragea" dupa el. La Prepeleac am stat 2-3 minute, ca si la precedentele puncte de control.
De aici a inceput greul pentru Marius. Desi se simte cel mai bine pe urcari, a ramas fara "puteri".
In timpul asta ne duelam cu alta echipa semisuferinda.
In 6h30 min am ajuns a 2-a oara pe Vf. Omu. Ce m-as mai fi dus la vale! De fapt ma duceam 100-200 m in fata lui Marius, cum se duce cainele tinut intr-o lesa foarte lunga. Insa eram o echipa. Simteam si eu dureri la genunchi. Asa ca am lasat mai moale.
Coboarea spre Gutanu a fost si mai grea pentru Marius. Si tarziu ne-am dat seama sa mutam greutatea (adica apa) la mine. La Punctul de Control de la Gutanu ne-a prins prima echipa de fete. Deci stiam la ce nivel ne aflam. De fapt le admiram pe fete, cat de lejer se misca si cat de eficient.
Am trecut de data asta la carma grupului de 4 si ne-am intalnim cu doamnele temerare si demne de respectul nostru, de la Echipa Sport Virus.
Ameninta cu ploaie, dar n-a fost cazul.
Ii repetam lui Marius sa aiba rabdare, ca o sa-si revina si ca trebuie sa ne incadram in targetul de 10 ore. Si mai mult, ca mai putem depasi o echipa (intre Vf. Omu si Gutanu, pierdusem 3 pozitii).
Am trecut si de Saua Strunga (cum nu mai aveam mancare am savurat o halvita bestiala de la Marius) si le-am lasat pe fete sa se duca. Chiar si pe Marius. I-am salutat pe baietasii cu ATV-uri si am luat-o la vale. Si na minune! (pentru mine era de asteptat). Si-a revenit Marius si am marit ritmul.
Si deodata a reinceput razboiul. Dupa Padina am ajuns din urma echipa semisuferinda, carora nu le venea sa creada ca i-am reajuns. Pentru prima data am "urlat" putin la Marius; el urla oricum de durere.
Am ajuns la scari pe care (nu stiu de ce) eu nu puteam merge, dar puteam alerga. La Manastire am facut slalom printre turistii straini. Echipa din spate deja nu se mai vedea.
Am terminat cursa intr-o atmosfera placuta, cu mainile sus, in 9h53, locul 10 la Masculin (neoficial).
Ramane dilema pentru 2012: Cursa lunga sau pretentii mai mari la Hobby?
Ideea participarii la 7500 era mai veche. Am tinut mortis sa "mergem" la Elita, dar Marius m-a temperat si ne-am propus sa scoatem un timp bun la Hobby.
Nu am facut nici un antrenament impreuna (in ultima vreme). Insa eu aveam ceva maratoane in picioare anul asta, iar Marius stie bine muntii, desi e constantean.
Am ratat startul, impreuna cu echipa formata din Adrian si Catalin. Si am inceput ceva ce mie imi place, sa recuperam. Depasind pentru moral, am avut ocazia sa salut cativa dintre cunoscuti, mai ales pe Diana si Ana. Evident am pierdut multa energie acolo, dar am ajuns la Vf. Omu intr-o ora si 20 min.
Minunandu-ma de cat de bine merg echipele de mixt, am inceput coborarea. Insa pentru ca ne "plictiseam" am zis sa ne ratacim putin si am ajuns intr-o fundatura, asta dupa ce am trecut de 3 ori apa, pana la genunchi.
Am revenit la poteca, intalnind 3 echipe pe care le stiam mult in urma noastra. Am ajuns la Gura Diham in 3 ore.
Si pe urmatoarea urcare Marius ma "tragea" dupa el. La Prepeleac am stat 2-3 minute, ca si la precedentele puncte de control.
De aici a inceput greul pentru Marius. Desi se simte cel mai bine pe urcari, a ramas fara "puteri".
In timpul asta ne duelam cu alta echipa semisuferinda.
In 6h30 min am ajuns a 2-a oara pe Vf. Omu. Ce m-as mai fi dus la vale! De fapt ma duceam 100-200 m in fata lui Marius, cum se duce cainele tinut intr-o lesa foarte lunga. Insa eram o echipa. Simteam si eu dureri la genunchi. Asa ca am lasat mai moale.
Coboarea spre Gutanu a fost si mai grea pentru Marius. Si tarziu ne-am dat seama sa mutam greutatea (adica apa) la mine. La Punctul de Control de la Gutanu ne-a prins prima echipa de fete. Deci stiam la ce nivel ne aflam. De fapt le admiram pe fete, cat de lejer se misca si cat de eficient.
Am trecut de data asta la carma grupului de 4 si ne-am intalnim cu doamnele temerare si demne de respectul nostru, de la Echipa Sport Virus.
Ameninta cu ploaie, dar n-a fost cazul.
Ii repetam lui Marius sa aiba rabdare, ca o sa-si revina si ca trebuie sa ne incadram in targetul de 10 ore. Si mai mult, ca mai putem depasi o echipa (intre Vf. Omu si Gutanu, pierdusem 3 pozitii).
Am trecut si de Saua Strunga (cum nu mai aveam mancare am savurat o halvita bestiala de la Marius) si le-am lasat pe fete sa se duca. Chiar si pe Marius. I-am salutat pe baietasii cu ATV-uri si am luat-o la vale. Si na minune! (pentru mine era de asteptat). Si-a revenit Marius si am marit ritmul.
Si deodata a reinceput razboiul. Dupa Padina am ajuns din urma echipa semisuferinda, carora nu le venea sa creada ca i-am reajuns. Pentru prima data am "urlat" putin la Marius; el urla oricum de durere.
Am ajuns la scari pe care (nu stiu de ce) eu nu puteam merge, dar puteam alerga. La Manastire am facut slalom printre turistii straini. Echipa din spate deja nu se mai vedea.
Am terminat cursa intr-o atmosfera placuta, cu mainile sus, in 9h53, locul 10 la Masculin (neoficial).
Ramane dilema pentru 2012: Cursa lunga sau pretentii mai mari la Hobby?
Urmeaza povestea mea, nu parasiti frecventa blogului :)
bravo
RăspundețiȘtergereBravoooo! Si cand ma gandesc ca eu in timpul asta imi dadeam duhul cu ruscacul in spate pe trasee de N ori mai scurte decat ce ati parcurs voi :P
RăspundețiȘtergereJos palaria! Eu abia ma tarasc la pas, darmite sa alerg... :P
Multumesc :).
RăspundețiȘtergereNoi am fost la proba scurta de 45 de km. Cuvintele de lauda le merita cei care au terminat ultra maratonul de 90 de km. De alergat...am alergat foarte putin.