1 mai muncitoresc eu pe schiuri il traiesc

A devenit o traditie ca 1 mai muncitoresc sa-l petrec cu prietenii pe munte si cu doagele in picioare . Cred ca am scris de mai multe ori ca sunt din Constanta, marea o vad de foarte multe ori in toate anotimpurile, dar de 1 mai cand e nebunie totala pe litoralul romanesc vreau sa plec departe, la munte, acolo unde pot sa gasesc linistea de care am nevoie. Locatiile sunt cam aceleasi, in Bucegi  pe Valea Alba sau in Fagaras, in caldarea Balii si o ultima retragere pe Valea Doamnei.
Anul acesta nu am vrut sa fortez nota, Diana e insarcinata in luna a 7-a si am ales fara sa stau pe ganduri Bucegii. E un loc superb, pe Valea Alba  am vazut pentru prima data schiori pe un culoar de abrupt, a fost intaiul traseu nemarcat pe care l-am facut in anul doi de facultate cu Adrian Caziuc si e locul unde am simtit pentru prima data frica pe munte, la saritoarea cea mare.

Gasca: Fox, Adrian, Alex, Mateo, Happy si cu acordul dumneavoastra Marius.

Ziua a inceput minunat, am stat o ora jumatate la cabina pentru ca angajatii cabinei nu aveau niciun interes sa ne urce pe munte ( cred ca spiritul de 1 mai i-a tinut in priza pana noaptea tarziu). Varianta pe care o alegeau temerarii care au schiat pentru prima data vaile din Bucegi si anume urcarea directa pe Alba cu doagele in spinare era exclusa.

Mateo are emotii, e pentru prima data cu schiurile pe o vale de abrupt. E tacut, urca ultimul si se lasa prada gandurilor.


Ajungem repede in dreptul crucii Caraiman, gasim intrarea clasica si ramanem surprinsi de lipsa zapezii. Baietii glumesc, se uita in jos si incep sa faca haz de necaz. Greu de crezut dar in trei zile s-a topit toata zapada din buza vaii, soarele si-a facut de cap si ne-a stricat oleaca planurile.

Si acum prezentarea baietilor:

Mateo, ma bucur ca a avut ocazia sa coborare pentru prima data cu doagele pe o vale de abrupt. Si ce vale!!!

Alex s-a descurcat Excelent , a schiat cu o singura viteza, ultima daca nu ma insel :). Cred ca a facut carving de multe ori intr-un canion foarte ingust:

Adrian schiaza de patru ani si o face asa cum trebuie pe orice culoar. A fost foarte increzator, felicitari!
Fox, el e meseriasul. Nu are nevoie de nicio prezentare, stie cel mai bine cu ce se mananca acest sport:

Happy, ea e vedeta. Cred ca o stiti foarte bine acum:

Mariusica:


Valea se prezinta ciudat anul acesta. Are mai multa zapada ca in anii trecuti, dar la intrare omatul lipseste si suntem nevoiti sa caram doagele in spinare mai bine de 200 de m. In canionul de sus legam foarte greu virajele, singurul care se descurca cat de cat e mister Fox. Dar asta nu ne impiedica sa abordam cu incredere panta cea mare si trebuie sa-l felicit pe Mateo pentru curajul de care a dat dovada. E prima lui vale de abrupt si alegerea facuta nu e una usoara: Valea Alba care din cate se stie e una foarte "serioasa".

Ceva viraje scurte si putin chinuite la intrare:


Fox apasa pe acceleratie, nu sta pe ganduri si pune la treaba doagele:

Salut Mateo:



Saritoarea mare a mers ok. Un mic derapaj urmat de trei cristiane scurte si ajungem cu bine in prima zona ceva mai lata din Valea Alba. De aici putem sa alunecam elegant, fara sa fortam virajele.

Adrian are tupeu:


Happy trece usor de saritoarea cea mare:

Saritoarea Carnului  pare complet acoperita si e foarte lata. Dar trebuie atentie aici, sunt multe crevase adanci si nu avem voie sa gresim. Ceva derapaj urmate de trei cristiane chinuite si trecem cu bine de ultima zona expusa.

Valea e din ce in ce mai lata si omatul e perfect. Avem un firn de manual, sa inceapa distractia:



Peisajul e COLOSAL, am prins o zi PERFECTA:



Finish:

Ajungem la Caminul Alpin, recuperam bagajul, ne cinstim asa cum se cuvine cu o masa bogata la Casa Magica si pornim intr-o drumetie usoara cu Diana, pana la Cascada Urlatoarea.
In padure scapam de caldura, dar "descoperim" cunoscutii cocalari care bantuie in fiecare weekend acest traseu. E plin de adidasi aurii, pantofi roz purtati de baieti cu cercel in ureche si care striga ( sau ragaie) ca niste urangutani. Asta e fauna noastra care zace prin Bucuresti, nu avem ce face.

Ursoaica cu puiut:

Cascada Urlatoarea e mica, chiar anemica daca o compar cu ce am vazut pe Valea lui Stan din Fagaras, dar are ceva special, are acea vegetatie foarte exotica pe care o intalnesti mai rar la noi. Toata zona arata bine daca nu sunt cocalarii pe care i-am mentionat mai sus, pacat ca multi turisti romani se comporta ca niste cimpanzei.


Si filmul facut de Fox:

Ski pe Valea Pelesului

E bine sa nu inveti din greselile tale si sa alegi pe munte varianta sigura, clasica care te duce devreme acasa. Dar viata e monotona asa, lipsita de farmec si de aventura.

Ce se intampla cand vrei sa faci o vale usoara ( Genune pe numele ei) si ajungi pe ceva foarte "interesant" cu saritori de peste 10 m si multa, spre enorm de multa balaureala? Raspunsul e simplu: o experienta superba.

Locatia a fost aceeasi, Sinaia cu o zapada inghetata bocna si o prima coborare pe fata Calugarului. Imi pare rau ca nu am facut poze, omatul pe varianta care se termina in valcelul Carpului a fost foarte bun ( un fel de firn putin inghetat) si cu o panta "adevarata"care ne-a dus cu gandul la coborarile spectaculoase de la concursul de freeride organizat de Trandafir ( bine ce am facut noi a fost o joaca de copilasi, cei care s-au dat in concurs sunt departe de "valoarea noastra"). Repet, iubesc "partia" Calugar, as putea sa schiez o saptamana intreaga pe acea fata fara sa ma plicitesc.

O noua coborare nu s-a lasat asteptata, sef de trib a fost Bogdan Vasilescu si "partia" aleasa a fost Papagal. Acolo ne-au clantanit bine plombele, zapada a fost o tabla de manual, iar placerea de a aluneca a cam disparut. Dar gasca ( turma) a fost mare, frumoasa si vesela, asa cum trebuie sa fie la munte. Ce a urmat a fost un mic circ numit ski, dar ce conteaza, voie buna sa fie ca nimeni nu se supara.

Dar tot ce e frumos se termina repede...

Ne-am propus sa schiem pentru prima data Valea Genune, dar am ajuns fara sa vrem in firul Pelesului, o vale de abrupt care in mod normal nu se schiaza. Nu stiam intrarea dar am zis ca o sa ne descurcam cu GPS-ul.

Nu a fost sa fie, am intrat pe firul Pelesului, o vale de abrupt din masivul Bucegi, asemanatoare cu Seaca dintre Clai.

Valea Pelesului, asa arata fara zapada:

http://www.carpati.org/jurnal/bucegii_din_sinaia_-_valea_pelesului_si_valea_cu_genune/2363/

Am avut noroc cat Casa Poporului ca a fost o iarna bogata si zapada a acoperit tot ce era "urat". Daca aveam putin omat, asa cum a fost anul trecut, fara coarda eram papati bine, am fi balaurit enorm de multe ore in clapari si cu schiurile in spinare pe saritori de peste 10 m.

Valea s-a terminat cu o saritoare spalata de 12 m, iar la 150 de m se vedea forestierul care leaga Poiana Stanii Regale de Cota 1400. Ne-a luat 4 ore sa ajungem pe acel drum pe fete inclinate si valcele expuse, iar noi eram incaltati in clapari si caram cu spor doagele in carca. Mi-a tremurat lenjeria intima in unele zone si am simtit oleaca si morcovul, fara piolet ( si coarda) "distractia a fost garantata". Zambetul ne-a aparut pe buze cand am iesit in traseul turistic care merge pe Piciorul Pietrei Arse, noroc cu Androidul care ne-a aratat o carare timida pe care am asociat-o cu un traseu turistic. A fost bine sa mergem iar pe o carare marcata, sigura si lipsita de griji...

Papagalul cu turma vesela:

Am testat legatura Naxo N22 cu aceasta ocazie. E buna la deal, pare mai ok ca Duke-ul meu:

Putina carca dupa varful Furnica:

Iese soarele, vremea s-a schimbat oleaca:

Incepe coborarea pe Valea Pelesului:

Primele viraje pe firul vaii au fost pe un firn bun:

Si ceva pulvar umed in padure, bunicel as putea zice:

Si balaureala:

Mega balaureala:

Si de aici a inceput adevarata aventura:

Ajungem la masina putin dupa ora 19 si fuga spre casa. A fost frumos, asa ne place dar nu vreau sa repet prea curand aceasta experienta.

Ultimul Carp

Sezonul se apropie de sfarsit, dar noi suntem incapatanati si vrem sa coboram orice limba de zapada pe doage. O sa fac o pauza pana la inceputul lui mai, ma asteapta Pastele, diverse treburi casnice, dar nimic nu o sa ma impiedice ca in ultimul weekend de primavara sa schiez poate cea mai frumoasa vale din Bucegi: Morarul. Sezonul vailor se apropie :).

Nu vreau sa lungesc aceasta postare cu o poveste lunga si siropoasa, nu are rost si nu cred ca intereseaza pe cineva de ce ma dau in aprilie cu doagele la vale, pe un fir de zapada, iar in jurul meu miroase puternic a primavara ( chiar vara daca ne luam dupa temperaturile de la amiaza).

Azi am dat ultimul Carp cu Bogdan Vasilescu si Happy, zapada a fost "brici", un fel de firn bun pe care il gasesti in mai pe vaile de abrupt din Bucegi, iar www.meteoblue.com a dat-o in bara rau de tot pentru a n+n oara. Dar a gresit bine, in loc de furtuna, uragan si ce mai scria pe acolo am prins o vreme perfecta de plaja, cu mult soare si omat bun.

Diana m-a asteptat jos in Sinaia cat am fost plecat si pe aceasta cale trebuie sa-i multumesc pentru rabdarea de care a dat dovada si pentru ca imi intelegi aproape in fiecare weekend pasiunea pentru ski. Am o nevasta model :)

Pozele sunt facute cu celularul mobil, calitatea se apropie de zero dar asta conteaza mai putin.

Era sa uit, azi am schiat cele mai bune schiuri din lume: Dynastar Legen Pro. Sunt COLOSALE!!!

Schimb de schiuri, Bogdan s-a dat cu Karma, eu cu Dynastar Legend Pro:

Pe firul vaii coborarea a mers perfect pana la cota 1500.

Cele mai bune schiuri pe care le-am pus in picioare pana acum. Si au fost ceva :)

Si o plimbare lejera prin Sinaia cu Diana si Happy.

Trebuie sa recunosc ca Sinaia e o statiune frumoasa. Pacat ca s-a construit aiurea dupa revolutie si cladirile istorice sunt acum mascate de niste mizerii cubice fara nicio arhitectura: