O lasam pe Diana sa ne povesteasca:
Ca si cum nu am fi vizitat destule locuri noi in vacanta petrecuta in Austria, ne-am hotarat ca putem sa stam si o noapte la Budapesta pentru ca era in drumul nostru de intoarcere si era o ocazie ce nu trebuia ratata. Am facut rezervare pe net pentru cazare, am salvat adresa in calculator si pana sa ajungem la locul cu pricina nici prin minte nu ne-a mai trecut ca ceva poate sa mearga rau...
Si cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, am constat ca (nici macar noi: ))) nu suntem exceptia de la regula si era cat pe ce sa renuntam la maretul plan de a vizita capitala vecina. Ioana ( gps-ul) vroia sa ne duca la destinatie, dar din pacate nu stia ca drumurile din plin centrul Budapestei erau santiere in constructie, nici ca pe bulevardele principale e interzis aproape mereu sa faci stanga ( pentru fluidizarea traficului am presupus noi), asa ca, daca te-ai ratacit n-ai cum sa te intorci si mergi inainte cativa kilometri. Si ca sa fie totul minunat, noi nu stiam exact ce hotel cautam iar gps-ul nu avea de unde sa ghiceasca intentiile noastre. Asa ca, pret de o ora si jumatate ne-am ratacit pe bulevarde, am virat la stanga, am virat la dreapta, am intors am trecut pe langa un hotel ce parea a fi al nostru, dar care nu era si intr-un final am ajuns pe malul Dunarii si am parcat.
Am facut cateva poze pe Podul de Lanturi- „Lánchíd”, ( primul pod permanent peste Dunare) amestecandu-ne si noi in furnicarul de turisti veniti sa viziteze Budapesta, am admirat vasele de croaziera ce erau asigurate la cheiuri si isi asteptau vizitatorii si pe cele care navigau in acel moment pe fluviu si apoi ne-am indreptat spre centrul orasului pentru a manca ceva si a ne hotari ce facem mai departe. Daca Marius era obosit si nervos pentru ca ne ratacisem si nu reusisem sa gasim hotelul si tot insista sa punem Arad pe gps si sa mergem mai departe, eu nu eram la fel de convinsa ca mai putem sa conducem in continuare 4 ore pana la Arad si inca mai speram ca vom reusi sa gasim hotelul si sa ne cazam.
Am facut cateva poze pe Podul de Lanturi- „Lánchíd”, ( primul pod permanent peste Dunare) amestecandu-ne si noi in furnicarul de turisti veniti sa viziteze Budapesta, am admirat vasele de croaziera ce erau asigurate la cheiuri si isi asteptau vizitatorii si pe cele care navigau in acel moment pe fluviu si apoi ne-am indreptat spre centrul orasului pentru a manca ceva si a ne hotari ce facem mai departe. Daca Marius era obosit si nervos pentru ca ne ratacisem si nu reusisem sa gasim hotelul si tot insista sa punem Arad pe gps si sa mergem mai departe, eu nu eram la fel de convinsa ca mai putem sa conducem in continuare 4 ore pana la Arad si inca mai speram ca vom reusi sa gasim hotelul si sa ne cazam.
Asa ca am mers putin prin centru, am
intrat intr-un fel de restaurant unde am reusit sa comandam
mancare extrem de scump si deloc grozava, ceva gen junk
food unguresc, pentru ca apoi sa luam decizia inteleapta de
a mai incerca o data sa gasim hotelul. Unul cu harta,
celalalt cu gps-ul, mai intreband cate un taximetrist, am
reusit sa ajungem la adresa cu pricina unde nu mica ne-a
fost mirarea sa constatam ca ceea ce am gasit numai a
hotel nu arata si ca din masina nu am fi avut nicio sansa
sa-l gasim. O firma luminoasa de 30x80 cm de deasupra
vitrinelor unui magazin de moda semnaliza faptul ca
ajunsesem la destinatie si ca gasisem hotelul "BUDAPESTA
PANORAMA CENTRAL". Am sunat la interfon, ne-a raspuns o voce
feminina intr-o engleza bunicica si am urcat la etajul 3 al
cladirii unde intr-adevar am gasit ceea ce site-ul numea
hotel. Ar fi nedrept sa spunem ca nu am gasit totusi
conditii de calitate, o camera spatioasa decorata in stil
clasic si servicii
ireprosabile si ceea ce conta cel mai mult un loc unde sa
ne odihnim.
Dupa ce ne-am cazat, am iesit sa vizitam un pic orasul
si sa ne asiguram ca totul este in ordine la masina,
pe care am decis sa o lasam parcata tot pe malul
Dunarii intr-un loc luminos sperand sa nu avem vreo surpriza
a doua zi dimineata cand vom ajunge inapoi la ea. Trebuie spus ca Sandelul era plin de schiuri, bagaje si lucruri de valoare, toate la vedere. Orasul
noaptea arata minunat, toate cladirile sunt luminate pentru
a fi puse in valoare,
pe strazi intalneai turisti de toate natiile, gaseai
cafenele si restaurante la tot pasul, insa ceea ce ne-a
placut cu adevarat a fost panorama care ti se arata pe malul
Dunarii, strajuita de palate si monumente pe ambele maluri,
plina de viata si lumini, lasand senzatia unui decor feeric pentru
indraostitii de istorie. Parlamentul este un monument ce
arata minunat atat noaptea cat si ziua.
A doua zi am plecat dis-de-dimineata
pentru a reusi sa vedem cat mai multe monumente ale
Budapestei. Inarmati cu o harta pe care apareau principalele
obiective turistice, am pornit intr-un asa-zis maraton contra
cronometru. Am reusit sa vizitam o mica parte din ce era pe
harta, oricum e deja mult spus vizitat deoarece, daca nu ai
un ghid care sa iti povesteasca istoria locului nu reusesti
sa intelegi mare lucru din ceea ce vezi; de aceea am si
cumparat un ghid ilustrat al Budapestei din care am aflat
cate ceva despre fiecare monument in parte. Printre ele
putem aminti
Palatul Regal din Budapesta, Bastionul Pescarilor, Biserica
Matthias.
Este clar totusi ca nu am reusit sa vedem
mare lucru din ceea ce poate oferi orasul deoarece acesta
ofera o multitudine de obiective turistice si istorice,
fiind poate unul dintre cele mai frumoase orase din Europa,
de aceea este necesar sa dispui de mai mult timp pentru a
putea patrunde mai bine in istoria locului.
Ceea ce ne-a placut este modul in care au inteles
vecinii nostri sa faca turism, deoarece au reusit sa-si
conserve si sa-si pastreze monumentele stiind totodata si
cum sa le promoveze cu succes,reusind astfel sa atraga o
multime de vizitatori, de aceea noi recomandam cu placere
tutror celor care doresc sa viziteze o capitala europena sa
se indrepte cu incredere catre Budapesta.
Super poze, felicitari!! Sa aveti pace in calatorii si zile cu soare !!
RăspundețiȘtergereAh, ce poze frumoase! Abia astept povestea! Sa nu-mi spui ca si voi ati avut peripetii de pomina!?
RăspundețiȘtergere