Valea Morarului - 21 mai

A ajuns o traditie ca ultima iesire la schi in Bucegi sa fie pe Valea Morarului. Vremea s-a anuntat foarte proasta, dar cineva acolo sus a tinut cu noi si a vrut sa avem o zi superba de schi pe una dintre cele mai frumoase vai din Bucegi.

Schiul de primavara trebuie gustat incet, as putea spune ca merita savurat ca un vin bun, iar povestile si voia buna nu au voie sa lipseasca. Asa am facut si noi, pana la Varful Omu am reusit performanta de a urca in trei spre patru ore, iar coborarea a tinut mult, pauzele fiind la discretie. Asta inseamna sa schiezi in Bucegi: sa intelegi peisajul si sa te bucuri de vaile de abrupt, canioanele care pun la grea incercare priceperea schiorului si de zapada de primavara (care de multe ori e mai buna omatul batut perfect in zilele de iarna). Pentru mine e un fel de ramas bun dar ne vedem la anu.

Si fara un grup frumos distractia sigur nu ar fi fost garantata. Am fost cinci, ne-am intalnit si cu al saselea la Omu, un schior de 65 de ani care in fiecare primavara coboara vaile de abrupt din Bucegi fara sa se planga de greutatea rucsacului sau de lungimea traseului. Ma inclin frumos in fata acestui domn si imi pare rau ca nu i-am retinut numele, dar mesajul lui a fost clar: varsta nu cunoaste obstacole, daca vrei sa te bucuri de munte o poti face indiferent de varsta.

Zapada a fost buna, in prima caldare ceva mai grea, primele viraje fiind putin mai timide, dar zambetul a aparut repede pe buze in a doua caldare unde zapada era aproape firnuita. Valea a fost surprinzator de curata, plina de zapada in caldarile glaciare, iar in zona canionului ne-am luptat putin cu o mica saritoare. Coborarea pe schiuri s-a incheiat aproape de intersectia cu Valea Adanca, la 1650 de altitudine ( mai bine de 850 de m diferenta de nivel). Eu zic ca a fost bine.

Drumul lung spre Omu, in zona Cerdacului am ales traseul de iarna:

Coltii Morarului, se vad trei alpinisti in traseu:

Valea Gaura si dealurile verzi de pe culoarul Rucar Bran:

Inca e iarna la Omu:

Grupul nostru, de la stanga la dreapta:

Titi, Mariusica, Nae, Serban si Bogdan

Prima caldare glaciara, intrarea de sub statia meteo:

Poza de grup dupa primele cristiane:

Se vede Creasta Balaurului ( e un traseu superb, trebuie sa-l repet):

S-a schiat excelent in a doua caldare glaciara, putina actiune cu Nae si Bogdan:

Intrarea in canion:

O mica saritoare care ne-a chinuit putin:

Cam asta a fost ultima de schi a sezonului in Bucegi. Nici nu stiu ce sa fac: sa incep drumetiile lungi si frumoase sau sa merg cu Diana la Balea peste doua saptamani pentru o noua coborare pe doagele de lemn.

Stiu sigur ca inca e iarna in sufletul meu...