Am ramas cu o restanta de acum doua saptmani: cu un weekend tare agitat, care a inceput sambata la ora 15, cand am parasit Bucurestiul si s-a terminat duminica la noua seara.
Dupa o noapte fierbinte petrecuta la o nunta olteneasca cu lautari de lautari, consumata la Calafat, ne-am relaxat in Cheile Tasnei. Un colt din Romania, o lume de poveste.
Sa incepem cu nunta:Nebunie. 170 de invititati, 170 dansau pe hore, se faceau 6 chiar 7 randuri, iar invitatii au jucat pana a doua zi. INCREDIBIL. Nunta la olteni e fierbinte iar distractia fara limite. Diana s-a intalnit cu multe fete de la Academia de Politie si s-a simtiti excelent la nunta primei colege de facultate care a hotarat sa se marite. Era sa uit, au fost si doua cantecele care mi-au ajuns la inimioara: hora soferului si hora baiatului care are masina straina.
Eu fara curea la pantaloni, nu faceti ca mine ca o iasa tare ciudata hora ( am uitat cureaua acasa si mi-a parut rau toata noaptea):
La 4 30 am plecat spre Herculane si la 7 dormeam sub cerul liber intr-o poiana langa Motelul Dumbrava (km 12). A fost un somn scurt dar dulce, langa Diana si inconjurati de un peisaj exotic (o vegetatie mediteraneana pe care o gasesti in aceasta zona).
Nu mai stam pe ganduri, soarele e sus, ne arde fara mila si ne da afara din sacii de dormit.
Cheile Tasnei reprezinta un portal spre o lume de poveste, un loc care nu poate fi descris in cuvinte. Poate in imagini:
Mergem pe un drum vechi de pe vremea austriecilor, aici era poteca granicelor:
Paraul din imagine a sapat Cheile Tasnei:
Pinul de banat, cand eram mic am invatat la profa de geografie dar nu intelegeam mare lucru. Vazut in realitate ti se pare deosebit:
Rupti dupa o nunta lunga ( care s-a lasat cu multa dantuiala) si "odihniti bine" dupa trei ore de somn o luam usurel prin chei. Traseul e foarte usor, ca dificiltate se apropie de Gura Diham-Poiana Izvoare. Aici se opreste comparatia, peisajul nu se apropie de mocirla cocamanelelor aflata la poalele Bucegilor:
Cheile Tasnei se termina aici. Am ajuns la Moara Dracilor:
Traseul continua spre Izverna. Noi ne oprim la Moara Dracilor, ne odihnim putin si plecam spre masina. Am inteles ca marcajul se pierde dupa ce intri in padure, sunt multe drumuri forestiere care duc aiurea. O cred pe cuvant pe Iuliana, ea a balaurit aiurea dupa Cheile Tasnei mai bine de 5 ore fara sa gaseasca traseul care duce spre poiana Beletina,
Gaura Fetii, o grota imensa pe langa vechea poteca a granicerilor:
O ultima privire spre Arjana si plecam acasa.
Dupa sase ore de condus ajungem in Bucuresti. Din pacate drumul care leaga Baile Herculane de Baia de Fier e distrus. Sunt portiuni de peste 5 km care au ajuns mai proaste ca drumurile forestiere, loc excelent de rupt masina in doua. Varianta care e in lucru acum: Petrosani- Campusel-Cerna Sat-Baile Herculane sau drumul lui Basescu mi se pare o mare prostie. E un asfalt care intra in padure fara sa-ti ofere perspective deosebite. Dar o sa fie un drum bun cu un asfalt perfect... De ce nu modernieaza drumul pe care am fost noi nu inteleg, e mai scurt, e mai spectaculos si iti ofera peisaje de vis. Daca ar fi fost asfaltat asa cum trebuie, drumul Baile Herculane-Targu Jiu sigur ar fi fost cel mai frumos din tarisoara asta.
Europeanul E70 care leaga Drobeta Severin de Orsova mi-a adus aminte de o mica tragedie care s-a petrecut acum 42 de ani in zona Portilor de Fier. Profit de ocazie si pun doua filmulete cu insula Ada Kaleh.
Ada Kaleh sau Noua Orsova, o insula uitata de istorie. Daca ar fi ramas cred ca ar fi ajuns ca Baile Herculane, o bataie de joc si o rana deschisa care a aparut din dorinta de a face bani si de a distruge valorile istorice lasate pe te...reitoriu Romaniei (de turci si de austrieci):
Pacat ca renuntam la istorie, pacat ca pierdem atatea valori. Dar micul sfaraie incet pe gratar si romanii mai beau o bere.
